„Hristologia Epistolei către romani a Sfântului Apostol Pavel”, preot dr. Dumitru Viezuianu

Preot dr. Dumitru Viezuianu în „Hristologia Epistolei către romani a Sfântului Apostol Pavel” propune un discurs teologic precum în „catoptrica elină”, politropie care exclude limbajul angoasei lexemelor sau al spaţiilor sintagmatice, în limbajul profan şi apotges haplotetos Kai tex hagnotetos, teologic.

Scriitura lui Dumitru Viezuianu înseamnă liniştea care este mai mult decât fericirea şi interogaţiile către lumina chistică mai puţin, probabil, decât, liniştea absolută.

Un volum al esenţelor pentru studiile teologice, prin erudiţie şi inovator prin ecumenism, dispus în trei părţi: Partea I: „Persoana Mântuitorului Hristos în lumina Epistolei către Romani”, Partea a II-a: „Lucrarea răscumpărătoare a Mântuitorului Iisus Hristos”, Partea a III-a: „Hristologia Epistolei către Romani în cadrul teologiei contemporane”.

Palierele cărţii lui D. Viezuianu, complementare, intersectându-se, sunt argumente pentru diseminările eseului dintr-o lectură tabulară.

Fiecare complex tematic înaintează citind/construind/devenind, îmbră­când haine de sărbătoare, prin aserţiunea lui Plotin: „…căci este nevoie ca cel care vede să se facă asemănător şi identic cu lucrul văzut pentru a putea purcede la contemplare”, toate devenind tymos pentru „suspinul făpturii”.

Despre mântuire: «Mântuirea este răscumpărarea omenirii din păcat şi din starea de moarte şi împăcarea ei cu Dumnezeu prin Iisus Hristos (Rom. 5, 10). Între Persoana Mântuitorului şi lucrarea Sa mântuitoare este o legătură fiinţială. Concret această legătură se poate înţelege în lumina unirii celor două naturi divină şi umană în persoana Lui unică (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Dogmatica, vol. II, p. 108). Prin firea Sa omenească, prin harul unui „singur Om – Dumnezeu” a săvârşit Fiului Lui Dumnezeu mântuirea lumii (Rom. 5, 15) (Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, Dogmatica, vol. II, p. 108).  Numai prin întrupare putea cuprinde şi izbăvi întreg neamul omenesc. Mântuirea nu este altceva decât actul în care Dumnezeu, prin întruparea, moartea şi învierea Fiului său, Iisus Hristos restabileşte omul în starea de comuniune cu El (Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţiona, p. 264). De aceea Hristologia nu poate fi privită decât în legătură cu Soteriologia. Persoana dă viaţă lucrării. Numai Hristos prin trupul Său omenesc îndumnezeit a putut realiza eliberarea făpturii din „robia stricăciunii” (Rom. 8, 21). Textul paulin: „prin Hristos am primit împăcarea” (5, 11), ne convinge că numai în comuniune cu Hristos şi prin Hristos se poate realiza mântuirea. Răscumpărarea este lucrarea dragostei, îndurării dumnezeieşti şi harului în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat (Rom. 3, 24). Prin Jertfa Sa, Hristos ne cuprinde pe toţi, în umanitatea şi în lucrarea Sa mântuitoare. Întruparea, învăţătura, Patimile, moartea, Învierea şi Înălţarea întru slavă prin care Hristos ne-a răscumpărat, se răsfrâng asupra întregii omeniri, în locul păcatului „înmulţindu-se harul” (Rom. 5, 20)».

Erudiţia şi inspiraţia „conubializează” într-un tent psalmodic, tulburător şi transfastic echilibrator.

Sau «Spre deosebire de creştinismul occidental, care a avut adeseori tendinţa de a referii mântuirea la omul separat de natură, Creştinismul răsăritean nu le-a conceput niciodată separate. Mântuirea şi îndumnezeirea vizează în mod direct umanitatea, dar nu umanitatea desprinsă de natură ci unită ontologic cu natura. Căci natura ţine de om şi omul nu se poate desăvârşi fără să reflecteze şi să lucreze asupra naturii (Părintele Dumitru Stăniloaie). Între materia trupului şi între materia Cosmosului este continuitate în Hristos (v. 23). La baza acestei continuităţi stă Jertfa şi Învierea fiului lui Dumnezeu, care prin refacerea comuniunii creaţiei cu Creatorul ei o transformă, o pnevmatizează prin Duhul Sfinţeniei. Hristos a biruit moartea şi a eliberat făptura întreagă din robia stricăciunii” (1, 21)».

Teologie, antropologie, filosofie, „mathesis eminesalis”, siegen revelată, aici, ca în fiecare pagină a lui Dumitru Viezuianu.

Esenţiale notaţii despre ecumenism, comparabile cu volumele lui Andrei Marga: „Philosophia et Theologia Hodie”, „Religia în epoca globalizării”.

Expresivitatea precum „forma mentis”: „Trimiterea Sfântului Pavel la propovăduirea Evangheliei lui Hristos este lucrarea Sfintei Treimi; Tatăl l-a pregătit; Fiul l-a chemat, iar Duhul Sfânt l-a ales şi împuternicit” pentru grijile cotidiene spre deducţiile (şi nu numai) transcedentale: „Azi noapte Isus mi-a intrat în celulă… / O ce înalt şi ce trist era Crist” (Radu Gyr) şi „>Pe deal murind se naşte până-zori / Lumina lumi, veşnică şi bună” (I. Alexandru).