GENERALUL DE CORP DE ARMATĂ PAUL TEODORESCU – PERSONALITATE A ARMATEI ROMÂNE PE NEDREPT UITATĂ (5)

Rep.: Ca titular la Ministerul Ae­rului şi Marinei, prin ce s-a remar­cat?

Răspuns: Se poate scrie o lucrare amplă despre această perioadă. Ca ministru între 1 noiembrie 1937 şi 2 iunie 1940, în Marină s-au construit nave importante. La Şantierul de la Ga­laţi, puitorul de mine „Amiral Mur­gescu” iar în Germania, Nava-Şcoală „Mir­cea”. O atenţie specială a acordat fabricilor ce produceau necesarul de materiale pentru armată. A ridicat car­tierul de locuinţe pentru salariaţii de la IAR Braşov. A preluat de la Ministerul Agriculturii ridicarea reţelei de silozuri proiectate la 78. La plecarea din mi­nister erau date în exploatare 38. Acestea funcţionează şi în prezent.

Rep.: Cum se explică faptul că gene­ralul Paul Teodorescu nu a par­ticipat la cel de-al Doilea Război Mondial?

Răspuns: Considerat un apropiat al Regelui carol al II-lea, după înlă­tu­rarea acestuia, generalul a fost arestat la domiciliu din ordinul lui Ion Anto­nescu. Şi-a dat demisia din Armată. După 23 august 1944, a insistat să i se încredinţeze comanda unei unităţi. Deşi i s-au făcut promisiuni acestea nu s-au concretizat din aceleşi motive.

Rep.: Din ceea ce aţi expus la simpozion şi aţi publicat a reieşit că generalul Paul Teodorescu a avut mult de suferit în timpul regimului comunist. Vă rog să punctaţi aspec­tele relevante.

Răspuns: Fiind considerat pericu­los de regim, calificat de Securitate ca „reacţionar”, admirator al regimului mo­narhist, a fost supravegheat conti­nuu, iar în urma unor percheziţii i s-au con­fiscat bunurile pe care le deţinea în comuna Joiţa şi Bucureşti. A fost anchetat în 1949, şi condamnat fiind eliberat în martie 1954. Nu mai avea locuinţă, iar pensia i-a fost suspen­dată. Ca să supravieţuiască a făcut pungi de hârtie la Patriarhie şi Arhie­pis­copia Râmnicului.

După insistenţe şi rapoarte a pri­mit o locuinţă în Drumul Taberei şi, în 1963, la vârsta de 76 de ani i s-a redat pensia.

Rep.: Vorbiţi-ne despre modul în care a conceput renovarea Mănăs­tirii Dintr-un Lemn unde îşi are locul de veci şi cum îl omagiază în pre­zent avaitorii şi marinariipe de o parte şi măicuţele şi locuitorii comu­nei Frânceşti pe de altă parte.

Răspuns: Generalul Paul Teodo­rescu a considerat Biserica o instituţie fundamentală a statului cu rol multiplu: spiritual, cultural, economic, politic, militar şi istoric. A contribuit la repara­rea multor biserici din comunele Fun­deni, Toamna, Joiţa (Ilfov), Sfinţii Împă­raţi (Bacău) şi la restaturarea şi modernizarea Mănăstirii Dintr-un Lemn.

Între 1938-1940, cu soldaţi din avia­ţie şi marină, cu mijloace proprii s-au realizat ample lucrări la Sfântul Lă­caş. Cu totul îndreptăţit este consi­de­rat al treilea ctitor, după Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu. La solici­ta­rea sa, Mănăstirea a devenit, con­form unui act oficial, locaşul de po­me­nire al eroilor aviatori şi marinari.

Generalul şi-a dorit să fie înmor­mântat în cimitirul mănăstirii. După trecerea sa în nefiinţă, la 17 ianuarie 1981, a fost înhumat, la procesine par­ti­cipând colaboratori şi priteni, soborul de maici şi locuitori ai comunei.

Maicile i-au amenajat în Palatul Brâncovenesc o cameră memorială, după cum am spus. După 1990, cu prilejul sărbătorii Sfinţilor Petru şi Pavel se ţine la Mănăstire o slujbă de pomenire unde participă şi reprezen­tanţi din Aviaţie şi Marină.
CONTINUARE…