Festivalul Cărții la Râmnic și Salonul Național de Literatură și Artă „Rotonda Plopilor Aprinși” au lăsat amprente emoționale în sufletele participanților

Stimate Domnule primar Ion Gigi Matei,

Dragă prietene Nenea Ioan Barbu,

Gândurile noastre se îndreaptă cu recunoștință și respect înspre locurile de care ne este dor deja. Ca și de oamenii frumoși – prieteni mai vechi sau mai noi, cu care ne-am întâlnit și petrecut întru bucurie sufletească și însuflețire, pe mirificele meleaguri râmnicu-vâlcene. Va rog sa primiți, stimate domnule primar și dragă Nenea,  felicitările și mulțumirile noastre pentru tot ce ați făcut pentru noi în acele zile și nopți de osteneală și nesomn, având alături, ca ajutoare,  oameni cu suflete mari, între care distinsa  Doamnă Silvia Barbu, mereu prezentă și atentă la toți și la toate.

Am scris – cum le sta bine unor scriitori, nu-i așa? – niște texte legate de cele două mari  evenimente închinate ZILEI RÂMNICULUI, la care am fost onorați să participăm. Le trimitem atașat, sperând să fie publicate în paginile  prestigiosului ziar „Curierul de Vâlcea”.

Cu stimă,

Emilia Dănescu & Mihai Antonescu

Bucuria reîntoarcerii la izvoare prin cuvântul rostuit

„M-am născut la sfârşit de Cireşar într-o frumoasă zi de Sânziene a anului 1948, an în care adevărul şi libertatea au fost înfrânte. Am văzut lumina zilei pe malul drept al Oltului într-o urbe încărcată de istorie şi pitoresc, Râmnicu Vâlcea, situată la poalele Dealului Capela. Copilăria şi adolescenţa mi-au fost vegheate îndeaproape de cei doi părinţi ai mei, tata avocat şi mama profesoară, de la care am primit o educaţie aleasă.”

…Astfel îmi făceam intrarea în lumea literară cu patru ani în urmă, când apăream pentru prima oară publicată de Ştefan Doru Dăncuş, la Editura Singur, în Antologiile Revistei SINGUR – POEZIE. Un an mai târziu, mi-am zis să las o moştenire urmaşilor… Şi am lăsat! „Zestrea toamnei”, volumul meu de debut, apoi am făcut „Recurs la memoria nopţii”, ambele apărute la Editura Singur, din Târgovişte.

Încă de la debut am visat să mă întorc „acasă” pe meleagurile natale cu poeziile mele… Să le citesc Oltului, Zăvoiului şi Capelei… Să le însfinţesc la Arhiepiscopie şi Mânăstirea Hurezi… Să le dărui râmnicenilor. Şi m-am întors! Un Om şi o Editură au făcut posibilă reîntoarcerea mea la izvoare prin cuvântul rostuit.

14-18 mai 2014. Râmnicu Vâlcea. Festivalul Cărţii la Râmnic şi Salonul Naţional de literatură şi Artă „Rotonda Plopilor Aprinşi”. Amfitrion: scriitorul Ioan Barbu, fondator al „Curierului de Vâlcea”. Invitată: Editura Singur, a cărei reprezentantă am fost. Cinci zile de trăire intensă, lansări de carte la bibliotecă sau la standuri, spectacole de muzică şi poezie, teatru, vernisaje, vizite la mânăstiri şi muzee, toate sub ochiul atent – ocrotitor al lui Nenea Ioan Barbu Delavâlcea. Bucuriei visului împlinit prin reîntoarcerea la izvoare, alătur cuvintele 

Emilia DĂNESCU

Bucureşti. 20 iunie 2014

Din umbra timpului

Râmnic, oraş mirific situat

Pe paralela patruzeci şi cinci,

Eşti de milenii binecuvântat

De o istorie cu-nsemne-adânci.

Din umbra timpului te întrupezi,

Romani şi domnitori te-au preumblat…

Cu toţii ţi-au lăsat certe dovezi,

Prin Mircea cel Bătrân, şi atestat.

Oraş scăldat de-Alutus-ul bătrân,

Cu Dealul Cetăţuii străjuit,

De-a pururi rădăcinile-mi rămân

În tine, prin cuvântul rostuit.

mele de mulţumire şi câteva versuri.

Bolnavi de noi şi de cultură

Salonul Naţional de Literatură şi Artă „Rotonda plopilor aprinşi”, Râmnicu Vâlcea și Festivalul Cărții la Râmnic, 14-18 Florar, Ano Domini 2014. M-am dus, nu puteam să nu mă duc. Pe urmele iubirii şi ale celor ce mă strigau din oraşul atâtor minuni, am trăit şase zile şi cinci nopţi cât veşnicia toată. Am trăit fericirea revederii cu vechi prieteni, am conferenţiat în folosul Grup Media Singur din Târgoviște al răzvrătitului de frumos Ştefan Doru Dăncuş, am prezentat cărţi, reviste şi pe nemuritorii care le scriu. M-am întâmpinat cu Dumnezeul mânăstirilor din vechime, pe pragurile înserânde ale Horezului şi Bistriţei oltene, şi m-am însfinţit din surâsul a multe trăitor al lui Nenea Ioan Barbu Delavâlcea, care ne-a fost baci tuturor în mirabilele întâmplări petrecute pe baştina lui Anton Pann şi George Ţărnea.

Vestigii, muzee, oameni şi statui. Standuri cu cărţi aşteptând mângâierea ochiului bolnav de cultură, daruri, premiere, suflete care tocmai pe când se risipeau, s-a găsit iată cineva să le adune iarăşi la un loc şi să facă din ele o poveste care va dăinui.

Stele căzând molatec peste oraşul atâtor linişti şi mistere, şi o femeie poetă şi vâlceancă ducându-mă de mână pe străzi cuminţi aşternute între leagănul copilăriei ei şi popasul îngerilor aici pe pământ. De atâta fericire, mi-am pierdut până şi glasul. Poate numai ochii mei să fi spus povestea în timp ce o trăiam, şi femeia poetă aplecând „Cerurile Oltului” până-n zarea lacrimii ivită din prea multul dumnezeirii.

Râmnicu Vâlcea, Ano Domini 2014. Am jurat să retrăiesc minunea împreună cu cei asemeni mie, scriitori de toate genurile, pictori, îndrumători de talente şi ce or mai fi fiind, alături de femeia stelară ce m-a însoţit îmblânzindu-mi ostenelile şi somnul niciodată destul al acelor zile şi nopţi, întru bucuria altor întâlniri şi-a spiritului Cărţii ce se îndârjeşte să rămână viu în pofida vremurilor parcă etern neprielnice unora ca noi. Am jurat…

Ah! Cine strigă copilul îngenuncheat înlăuntrul meu la izvoarele plânsului, netezindu-le cu degete moi cât să nu le tulbure spre înafară? Cine, nemai­auzindu-mă vorbind, mă asemu­ieşte cu un plop tânăr rătăcit în crângurile eternu­lui oraş, de care se sprijină o femeie cu o carte în mână? Un răspuns aştept, cu toţii aşteptăm, să vină din largul sufletului unui om nepereche: Nenea Ioan Barbu Delavâlcea. Ave!

Mihai ANTONESCU

Bucureşti

Lidia Grosu / Chișinău

RÂMNICU VÂLCEA

Restart… Şi-o imagine vie

Îmi cere doi ochi peste-o glie

Mur carismatic – trăirea – 

Ne-ndoaie, de dor, reîntregirea.

I-auzi, cum o inimă bate

Cu Ţara – în Râmnicu-Vâlcea!

Un cer de mătase se zbate – 

Vis blând în voinţa lui Mircea…

… Înclin peste poate gând limpede:

Lirism plin de confesiune,

Cinstite de zorii din zâmbete…

E lumea în care, imună,

Aud zvâcnetu-mi numai clinchete.

(Poezie în acrostih. Versurile încep cu câte o literă formând toate,

 pe verticală,  un nume foarte drag poetei din Basarabia: Râmnicu Vâlcea)