Exponatul săptămânii la Muzeul de Istorie Vâlcea: ULTIMA ARMĂ DE APĂRARE a legionarului roman


«Vedeta» acestor zile la Muzeul de Istorie Vâlcea este încă o relicvă romană descoperită pe șantierul celui mai mare dintre toate centrele acelei perioade în această zonă: teacă de pugio (pumnal) roman de la Ocnița, Buridava Dacică. Aceasta provine din perioada geto-dacică, fiind adusă la lumină de arheologi de la o adâncime de 0,90 metri.
„Descriere: Lucrată dintr-o placă subțire din fier. Lățimea maximă (la bază) este de 4,8 cm și lungimea este de 24 cm, respectiv 25 cm (ținându-se cont de îndoirea piesei). Pe margine este decorată cu linii incizate dispuse oblic, în sistem căpriori. Pe margini (la bază, mijloc și vârf) prezintă perforații și urme de nituri care permiteau fixarea pe un obiect. Spre vârf se îngustează terminându-se cu o rotunjire perforată. Prezintă proeminențe în relief. Proces tehnologic: Fier; prin turnare, batere și perforare. Dimensiuni: L= 25 cm; l. maximă = 4 cm”, anunță angajații muzeului vâlcean.
Legionarii din armata romană foloseau ca armă secundară acest pumnal cu o lungime de 20-25 cm și o lățime de 4-6 cm, denumit pugio. Teaca metalică era ornamentată și dispunea de două perechi de inele pentru suspendare la curea, o pereche la gura tecii și una la mijlocul ei. Pugio era folosit pentru lupta apropiată, se purta pe șoldul stâng, pe partea opusă spadei (gladius), care era arma principală.