Dosarul „Oltchim” i-a fost fatal lui Gerea?

Între 7 octombrie 2013 şi 7 februarie 2014, adică exact patru luni, atât a durat domnia liberalului piteştean în fruntea economiei. Părăsind poziţia de lider al deputaţilor PNL, Andrei Gerea şi-a asumat o veritabilă misiune imposibilă. Şi nu vorbim aici strict de combinatul chimic vâlcean, cât de ruina fumegândă care este azi economia românească. 

Oltchim i-a prilejuit lui Gerea o „şezătoare” prelungită cu mai toţi ataşaţii diplomatici acreditaţi în Bucureşti pe care i-a momit cum a putut mai bine spre-ncoace. Aproape acelaşi efect l-a avut şi flirtul ieftin cu băncile care au pus preţul corect pe argumentele şi viziunea sa: zero lei! Pentru noi, vâlcenii, aceste patru luni au mai însemnat două vizite, mai mult de curtoazie, o agonie prelungită a privatizării combinatului de la finele lui 2013 până spre ianuarie apoi taman spre finele lui martie 2014 dar şi instalarea unui nou director general la Oltchim care nu mai de empatie cu chimiştii vâlceni şi judeţul, în general, nu poate fi bănuit… Ministrul Gerea şi-a încheiat mandatul său fugar şi frugal cu o vizită pe platformă, unde în afară de zâmbete şi strângeri de mâini n-a mai avut nimic de oferit oamenilor care-şi aşteaptă banii de luni şi luni. Un tip civilizat şi nimic mai mult! Nicidecum vreun salvator. Pe lângă el, Vosganian părea un titan cu orice răspuns la purtător, fie din economie, fie din dramaturgie, fie din istorie, fie din filozofie, ce mai conta?! „Mitraliera” verbală a armeanului era mereu caldă… „Ştiam deja că la Oltchim lucrurile nu stăteau deloc bine. Unii investitori mi-au spus că n-ar fi tocmai doriţi să participe la privatizare. Din noiembrie, am constatat că interesul pentru Oltchim a revenit, din partea unor companii într-adevăr capabile să opereze un astfel de combinat. Avem acum consorţii din China, România, Ungaria, SOCAR (din Azerbaijan), Turcia şi avem discuţii şi cu companii din Rusia. Oltchim nu poate funcţiona decât integrat cu combinatul de la Piteşti”, a spus Gerea din fugă.