Despre tipografiile şi tipografii vechiului Râmnic (4)

„Din evidenţa socotelilor vămilor, făcute la 1822, plumbul şi cositorul sunt sensibil mai scumpe decât preţul fixat de Hagi Popp C-tin pentru marfa trimisă la Râmnic. Alături de satisfacerea cu promptitudine şi prisosinţă a solicitărilor lui Chesarie, generozitatea negustorului îl va determina pe episcopul de la Râmnic să-i scrie acestuia la 26 noiembrie 1779, promiţându-i un rând de minee pentru serviciile aduse (Dicţionarul limbii române de la origini la 1900, p.236).

„La 29 septembrie 1778, Antonie Nicolantin, din Râmnic, solicită, printre altele, să-i trimită prin vama de la Câineni, 10 coţi carton de beci,necesari, probabil,  legăturilor de carte sau tipografiilor din oraş” (D.Z. Furnică – Din istoria comerţului, p.64).

Episcopul Filaret (03.1780 – 06.09.1792), urmaş al lui Chesarie în scaunul episcopal al Râmnicului, continuă să tipărească şase minee pe aprilie-septembrie, pe care predecesorul său n-a apucat să le vadă încheiate. După ce a terminat de tipărit seria mineelor şi până în 1792, când a ajuns mitropolit, Filaret s-a mai ocupat şi de editarea a altor 20 de titluri, toate la Râmnic.

Desăvârşind activitatea de traducere şi editare a înaintaşilor săi, Damaschin şi Chesarie, cărora le datorăm frumoasa limbă românească a slujbelor din tot mai multe biserici în care ajungeau cărţile de la Râmnic, la finele secolului XVIII. În marea lor majoritate, aceste cărţi ieşite de sub teascurile tipografiei râmnicene au fost difuzate pe tot teritoriul românesc iar o bună parte dintre ele trecând Carpaţii, spre Ardeal.

Pentru sprijinul acordat tipografiei episcopale din Râmnic, trebuie amintit şi pe Hagi C-tin Popp, oltean, mare negustor la Sibiu.

„Cercetând corespondenţa negustorului care face cât o enciclopedie, căci prin ea aflăm atâtea amănunte despre viaţa negustorilor vâlceni şi sibieni”.

„Casa de Comerţ a fost înfiinţată, încă înainte de 1750, de către Petre Luca, român oltean, un negoţ întins de vite şi alte produse în judeţul Vâlcea, dar şi Triest şi Veneţia”. „Fiica lui, Păuna (Paulina) s-a măritat cu C-tin Hagi Popp,din Craiova. În 1771, Petru Luca moare şi-l lasă pe C-tin în capul negoţului socrului său” (Amărâte şi vesele vieţi de jupânese şi cucoane, C. Gane) (N. Iorga: Un boier oltean la Carlsbad în 1796-1797, Bucureşti, 1906).

Gramatica lui Ianake Văcărescu a fost tipărită la 1787 de către Grigore Popa C-tin, la tipografia episcopală a Râmnicului, titlul său fiind:„Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor gramaticei româneşti, adunate şi alcătuite acum întăiu de domnealui Ianake Văcărescu, cel de acum Dikeofilox Bisericei cei mari a Răsăritului şi mare vistier al Principatului Valahiei 8Poeţii Văcăreşti, viaţa şi opera lor politică, ed. Cugetarea-Georgescu, p.33 şi Al. I. Odobescu, Opere complete vol. II, editura Minerva, Bucureşti, 1908,p.80).

Alfabetul chirilic românesc în vechile texte apare cu 43 de litere. La sfârşitul veacului al XVIII-lea, alfabetul nostru chirilic este modificat de Ienăchiţă Văcărescu, care în „Observaţii sau băgări de seamă asupra regulilor şi orânduielilor gramaticii româneşti din 1787, îl reduce la 33 de litere, înlăturând pe cele de prisos”.

„Toate cărţile tipărite pe pământul românesc au ajuns la traducerea lor din cirilică să contribuie nu numai la înflorirea literaturii noastre religioase, ci şi la întoarcerea limbii naţionale la drepturile ei” (Gh. Nedioglu, Istoria literaturii române vechi, p.10-17).

Tipografia de la Râmnicul Vâlcii va deveni, în secolul al XVIII-lea, „Capitala tipografilor”.