De la opaiţ, la iluminatul electric (scurt istoric) (3)
O altă informaţie din arhiva primăriei, o avem din anul 1878, cu privire la necesarul pentru iluminatul străzilor pentru o lună, 33 sticle lampă, coturi fitil 10 (cotul – 50 bani, două perechi foarfeci, costul 1,50 lei, patru coturi americă, 3 duzini chibrituri, în total, costul la 24,40 lei.
Primăria urbei Râmnicului face o comandă de 75 stâlpi de fontă pentru cele o sută de felinare cu lămpile lor, către firma P. Keilhaurer din Bucureşti, cu adresa 972/20.02.1895, costul total fiind de 60 de lei bucata/stâlp.
Odată cu intrarea în secolul XX, primăria Râmnicului începe demersurile pentru introducerea iluminatului electric în oraş cu lămpile de tip Washington (3 şi 4).
În România, se introduce iluminatul electric public, pentru prima dată, în 1882, Timişoara este primul oraş din Europa care foloseşte iluminatul electric pentru străzi în anul 1884. La interval de 18 ani de la introducerea iluminatului electric stradal în România, şi la Râmnic, începe acţiunea de introducere a iluminatului electric stradal.
Din documentele de arhivă ale primăriei Râmnicului, începând cu anul 1906, găsim o mulţime de informaţii în legătură cu acţiunile de introducere a iluminatului public particular. Acum, toate felinarele de pe străzile principale, Traian, Dorobanţi şi bulevardul Tudor Vladimirescu sunt mutate pe strada Principesa Maria. Se încep tratativele cu societatea anonimă Siemen-Schuckert pentru introducerea iluminatului public. Au fost amplasate lămpi care să atârne pe axa străzilor principale (5 şi 6). Au fost amplasate 70 de lămpi cu arc care să ardă 16-17 ore, după care se înlocuiau cărbunii. Stâlpii folosiţi la instalaţia de iluminare a străzilor erau de oţel tip MANNESMANN, livraţi de firma Herman Blusch, Bucureşti. Străzile unde au fost amplasate lămpi electrice au fost: Traian, Ştirbei Vodă, Călăraşi, Gării şi Bulevardul Tudor Vladimirescu. Lămpile cu arc, 50 bucăţi de tip Siemens –Schuckert, model mare de opt amperi aveau durata de ardere de 15-16 ore. Au mai fost montate 50 de macarale de fontă pentru ridicarea şi coborârea lămpilor cu arc şi 6 pentru lămpile de pe axa străzilor.
Străzile pe care au fost montate lămpi cu arc pe axa lor au fost: Strada Traian cu 15 lămpi la fel şi strada Călăraşi, iar pentru Grădina Zăvoiul, au fost montate 25 de lămpi, aşa cum reiese din Dosarul 34/35/1906.
O informaţie deosebită oferă Dosarul 34/1906, la pagina 3: „Casa Companiei Generale Electrice din Nancy cere să fie invitată la licitaţia făcută de primărie pentru instalarea luminii electrice în oraş”. La dosar, se află şi schiţa de plan unde urmau să se instaleze lămpile electrice.
Tot în cursul anului 1906, au fost instalate lămpi electrice, la cererea abonaţilor particulari. Vă prezentăm situaţia abonaţilor: Strada Traian, 120 de lămpi la 15 abonaţi, Strada Dorobanţi, 160 de lămpi la 16 abonaţi, Strada Călăraşi, 135 de lămpi la 21 de abonaţi. (Aici, la abonaţi intră şi fabricile fraţilor Nanciu, P. Herţa, Iarvany şi Moara Avramescu), Bulevardul Tudor Vladimirescu, 106 lămpi la 10 abonaţi, la teatrul Adreany, au fost montate 25 de lămpi, Strada Radu de la Afumaţi, 25 de lămpi la 4 abonaţi, Strada Regele Carol I, 40 de lămpi la 6 abonaţi, Strada Mihai Bravu, 40 de lămpi la 8 abonaţi.
Filiala de la Bucureşti a firmei S.W. HOFFMANN face cunoscut primăriei la 5/18 ianuarie 1907: „V-am transmis de la casa Oarels Freres un vagon prin vama Râul Vadului, motorul necesar punerii în funcţiune a iluminatului electric a oraşului”. Dosar 2/1907. Spre surprinderea inginerului tehnic, la montarea şi punerea în funcţiune a motorului electric diesel, acesta este defect, având scurgeri de ţiţei.