De la opaiţ, la iluminatul electric (scurt istoric) (3)


terasa_valceaO altă informaţie din arhiva primă­riei, o avem din anul 1878, cu privire la necesarul pentru iluminatul străzilor pentru o lună, 33 sticle lampă, coturi fitil 10 (cotul – 50 bani, două perechi foar­feci, costul 1,50 lei, patru coturi ame­rică, 3 duzini chibrituri, în total, costul la 24,40 lei.

Primăria urbei Râmnicului face o comandă de 75 stâlpi de fontă pentru cele o sută de felinare cu lămpile lor, către firma P. Keilhaurer din Bucureşti, cu adresa 972/20.02.1895, costul total fiind de 60 de lei bucata/stâlp.

Odată cu intrarea în secolul XX, primăria Râmnicului începe demer­su­rile pentru introducerea iluminatului elec­tric în oraş cu lămpile de tip Wa­shington (3 şi 4).

În România, se introduce ilumi­natul electric public, pentru prima dată, în 1882, Timişoara este primul oraş din Europa care foloseşte iluminatul electric pentru străzi în anul 1884. La interval de 18 ani de la in­tro­ducerea iluminatului electric stradal în România, şi la Râmnic, începe acţiu­nea de introducere a iluminatului electric stradal.

Din documentele de arhivă ale primăriei Râmnicului, începând cu anul 1906, găsim o mulţime de infor­maţii în legătură cu acţiunile de intro­ducere a iluminatului public particular. Acum,  toate felinarele de pe străzile principale, Traian, Dorobanţi şi  bule­vardul Tudor Vladimirescu sunt mutate pe strada Principesa Maria. Se încep tratativele cu societatea anonimă Siemen-Schuckert pentru introdu­ce­rea iluminatului public. Au fost ampla­sate lămpi care să atârne pe axa stră­zilor principale (5 şi 6). Au fost am­pla­sate 70 de lămpi cu arc care să ardă 16-17 ore, după care se înlocuiau căr­bunii. Stâlpii folosiţi la instalaţia de ilu­minare a străzilor erau de oţel tip MANNESMANN, livraţi de firma Her­man Blusch, Bucureşti. Străzile unde au fost amplasate lămpi electrice au fost: Traian, Ştirbei Vodă, Călăraşi, Gă­rii şi Bulevardul Tudor Vladi­mi­rescu. Lămpile cu arc, 50 bucăţi de tip Siemens –Schuckert, model mare de opt amperi aveau durata de ardere de 15-16 ore. Au mai fost montate 50 de macarale de fontă pentru ridicarea şi coborârea lămpilor cu arc şi 6 pentru lămpile de pe axa străzilor.

Străzile pe care au fost montate lămpi cu arc pe axa lor au fost: Strada Traian cu 15 lămpi la fel şi strada Că­lăraşi, iar pentru Grădina Zăvoiul, au fost montate 25 de lămpi, aşa cum reiese din Dosarul 34/35/1906.

O informaţie deosebită oferă Do­sarul 34/1906, la pagina 3: „Casa Com­paniei Generale Electrice din Nancy cere să fie invitată la licitaţia fă­cută de primărie pentru instalarea luminii electrice în oraş”. La dosar, se află şi schiţa de plan unde urmau să se instaleze lămpile electrice.

Tot în cursul anului 1906, au fost instalate lămpi electrice, la cererea abonaţilor particulari. Vă prezentăm situaţia abonaţilor: Strada Traian, 120 de lămpi la 15 abonaţi, Strada Doro­banţi, 160 de lămpi la 16 abonaţi, Stra­da Călăraşi, 135 de lămpi la 21 de abo­naţi. (Aici, la abonaţi intră şi fa­bricile fraţilor Nanciu, P. Herţa, Iarvany şi Moara Avramescu), Bulevardul Tudor Vladimirescu, 106 lămpi la 10 abonaţi, la teatrul Adreany, au fost montate 25 de lămpi, Strada Radu de la Afumaţi, 25 de lămpi la 4 abonaţi, Strada Regele Carol I, 40 de lămpi la 6 abonaţi, Strada Mihai Bravu, 40 de lămpi la 8 abonaţi.

Filiala de la Bucureşti a firmei S.W. HOFFMANN face cunoscut pri­mă­riei la 5/18 ianuarie 1907: „V-am trans­mis de la casa Oarels Freres un vagon prin vama Râul Vadului, motorul necesar punerii în funcţiune a iluminatului electric a oraşului”. Dosar 2/1907. Spre surprinderea inginerului tehnic, la montarea şi punerea în func­ţiune a motorului electric diesel, aces­ta este defect, având scurgeri de ţiţei.

CONTINUARE…