Cum de alţii pot şi noi nu…
Nu de puţine ori am luat atitudine referitor la statul actual al profesorului din România.
Un studiu recent făcut de Fundaţia Varkey GEMS, în 21 de ţări pentru a vedea cât de respectaţi sunt profesorii in lume ,arată că în China profesorii se bucură de cel mai mare respect din partea populaţiei, aflându-se pe acelaşi palier cu doctorii ca statut social. Conform cercetării,pe următoarele locuri şi cu un scor foarte bun figurează Grecia, Turcia şi Coreea de Sud. România nu figurează însă în studiul internaţional…
Studiul mai analizează şi percepţia populaţiei în funcţie de statutul financiar al profesorilor. Mulţi consideră că statutul în societate este dat de cât de mult câştigi, iar în majoritatea ţărilor care au participat la studiu, respondenții au apreciat corect salariile cadrelor didactice. Totuşi, în Coreea de Sud, Japonia, Singapore, Israel şi Statele Unite, profesorii câştigă mai mult decât cred oamenii. La polul opus, respondenții din Marea Britanie, Brazilia, Noua Zeelandă, Spania şi Finlanda au estimat salarii mai mari decât sunt în realitate. Cum este în România? Cam ştim dacă suntem implicaţi sau bănuim dacă suntem în afara problemei.
Consider că profesorii din România merită să fie respectaţi în primul rând de elevii lor şi de părinţii acestora. Se uzitează sintagma „școala te face om” şi de cele mai multe ori şcoala ajută esenţial şi decisiv la formarea personalităţii viitorului “om”. Nu mă aştept, deşi doresc mult ,decât în rare cazuri,ca politicienii de astăzi,din păcate, să respecte slujitorii şcolii. Spun că doresc mult pentru că sunt convins că prin voinţă politică se pot rezolva multe probleme în ţara noastră. Sunt situaţii , nu puţine ,în care aceştia chiar dispreţuiesc profesorii. Probabil pentru că unora nu prea le-a plăcut cartea … dar au diplome că de.. așa trebuie . În fapt la mulţi contează că au “la bază” 7 clase sau școala profesională şi se comportă ca atare. Respect muncitorul calificat şi necalificat, dar nu pot să respect pe acel parvenit care s-a cocoţat în politică foarte sus şi a uitat de unde a plecat… Exemple,în acest sens sunt destule, dar aş lua în calcul primarii pentru care şcoala este o mare povară când e vorba de decontarea navetei angajaţilor din unitate. Dar când se pune la cale numirea unui director sau când e vorba să jignească pe cei care slujesc școala, repede primarii (atenţie!! nu toţi) devin interesaţi de „destinele învățământului”.
Merită să luăm în calcul şi pe mulţi politicieni aleşi de noi din Parlamentul României care manifestă ,dacă pot spune şi aşa,un fel de lipsă de respect prin ignoranţă. De ce cred asta?.De foarte multă vreme aşteptăm de la ei să voteze o nouă lege pentru educaţie. Se găsesc tot felul de scuze. La o adică sunt de acord că legea are multe hibe şi trebuie musai schimbată. Privind însă obiectiv poate că lipsa de respect ,din partea părinţilor şi a elevilor, în unele cazuri, apare şi din situaţii grave ca cel de la Școala nr. 10 din capitală. Consider că o asemenea “doamnă” nu are ce căuta printre noi. Dovezile sunt clare, iar instanțele trebuie să-şi facă datoria. Sindicatul nostru nu apără astfel de colegi, iar când s-au luat măsuri de la minister, care să diminueze cazurile de corupţie din școli, noi am fost de acord și am susţinut aceste demersuri. Amintesc momentul în care s-a introdus camera video la examenul de bacalaureat. Majoritatea colegilor sunt dascăli adevăraţi, dedicaţi profesiei. Știm cu toţii că salariile sunt mici. Dar de aici şi până la infracţiunea comisă este cale lungă. Vrem salarii mai mari? De acord. Hai să încercăm să le obţinem cu onestitate, prin forme de luptă sindicală şi nu numai. Să convingem beneficiarii serviciilor noastre că merităm pentru ca aceştia să se alăture demersului nostru.
Să rămânem demni cu fruntea sus!