Congresul mondial al poeților de la Osaka, un festival al fraternității și luptei contra războaielor de orice fel
Am avut cinstea să particip, recent, la Congresul Mondial al Poeţilor, varianta UPLI/ WCP (United Poets Laureate Internaţional / World Congress of Poets) care s-a desfăşurat la Osaka. Am văzut şi am admirat acest frumos oraş, supranumit „Veneţia Japoniei”. O metropolă cu aproape trei milioane de locuitori, foarte „distinsă”, cu o arhitectură modernă, care se îmbină armonios cu vechea arhitectură japoneză. Totul este ordonat şi extrem de curat, în ciuda smog-ului (poluării) care se simte şi se vede în aer. În faţa unui magazin am văzut, cu mirare, cum japonezii scoteau cu pensetele chirurgicale bucăţele mici de hârtie dintre pietrele pavajului – să nu existe urmă de impurităţi sau de praf pe stradă! Am văzut, admirat și am vizitat o mică parte din templele istorice care abundă în toată zona, începând cu cel mai vechi templu budist din Japonia, templul Tennoji, precum și templul Sanjusangen-do, unde este interzis fotografiatul și filmatul celor 1001 statui reprezentând divinități budiste, multe dintre ele datând din secolul al XII-lea.
Dar ce poţi să vezi în doar cinci zile, când ți se înmânează un program deestul de încărcat?! Fusesem invitat la Osaka pentru poezie, nu pentru obiective turistice! Şi, totuşi, prin grija organizatorilor, am simţit puţin atmosfera plină de evlavie budistă a locurilor. Am aflat că există circa 100.000 de „places of the God” (locuri ale lui Dumnezeu/ Budha), adică „Shinto Shrines”. Adică mai ceva decât bisericile în România! Am admirat lupte demonstrative ale ultimilor samurai (în viață!) și recitalurile muzicale (folclor japonez și prelucrări clasice) de la Teatrul Noh, cu renumita Yuriko Ono, acompaniată cu un fel de chitară – renumita biwa. Ce cultură fascinantă! Un spectacol pregătit numai pentru poeții veniți la congres din toată lumea.
Am admirat cireşii în plină floare, din Osaka şi Kyoto, parcă bucurându-se de vizita noastră. Am admirat, totodată, amabilitatea excesivă a japonezilor, care, dacă te vedeau rătăcit sau rătăcind pe străzi, chiar fără să-i întrebi, te ajutau cu plăcere, ba chiar te însoțeau la destinaţia dorită! Și am mai admirat frumuseţea tinerelor japoneze îmbrăcate în tradiţionalele lor kimono (poeta Huruka Niiya, ,,muza” Congresului, purta cu mândrie chimonoul moștenit de la bunica ei!) , dar şi după moda europeană, cu fustiţe făcute cu multă economie de material şi ciorapi chilot, strânşi peste tot, să se vadă bine formele zveltelor lor corpuri. Cuvinte de laudă și pentru berea neagră japoneză (ce i-ar fi plăcut bunului meu prieten, regretatul poet Cezar Ivănescu!). Dar câte nu sunt de admirat la Osaka sau la Kyoto! Prin amabilitatea gazdelor, am reuşit să vizităm Universitatea Doshish, grădina Palatului Imperial, Pavilionul îmbrăcat în aur (Golden Pavilion) de la Palatul Imperial şi împrejurimile. Voi mai revedea vreodată aceste locuri fascinante? Cine ştie… Sunt atâtea de văzut pe planetă !
Dar să revin la lucrările Congresului Mondial al Poeţilor, cel de-al 23-lea, care se desfăşoară la fiecare doi ani, în ţări diferite. Pot să susţin că a fost o impresionantă realizare, un mare succes pentru poezie, pentru prietenia dintre poeţii din diferite ţări ale lumii, pentru promovarea păcii pe planetă. Deviza UPLI, încă din 1969, când a fost inființat, este: WORLD BROTHERHOOD AND PEACE THROUGH POETRY/ FRATERNITATEA ȘI PACEA LUMII PRIN POEZIE!
Ce aş putea să scriu într-o corespondență pentru a da o imagine cât mai clară despre eveniment? Președintele Festivalului/ Congresului a fost profesoara dr. Noriko Mizusaki, care, spre marea mea bucurie, a participat, în anul 2010, la Festivalul „Nopţile de Poezie” de la Curtea de Argeş (organizatori: poeții Carolina Ilica şi Dumitru M. Ion), despre care are numai cuvinte calde de laudă. La rândul ei, Noriko Mizusaki a depus un efort enorm pentru organizarea unui aşa eveniment măreţ. Efortul i-a fost răsplătit cu recunoştinţa generală.
Preşedintele ales al UPLI/WCP este Virgilio (Gil) A. Yuzon, din Philippines, fratele regretatului Benjamin (Ben) R. Yuzon (1931-2013) din California, fostul preşedinte al UPLI şi fiul fondatorului Congresului, Amado M. Yuzon. Îl cunoscusem la Montreal pe Ben la Kenosha, Wi (USA), drept pentru care am cerut un minut de reculegere în memoria lui. A meritat, a fost un mare şi devotat adept al UPLI, al cauzei poeţilor planetei. Soţia lui Ben, Pilar Yuzon, prezentă la Osaka, la congres, a venit la microfon şi mi-a mulţumit pentru iniţiativă.
Au participat la Congres 70 de poeţi şi mai mulți din Japonia şi USA. Am fost singurul român prezent la Osaka, cu toate că în Antologia congresului a mai apărut numele româncei Niculina Oprea (născută la Craiova) care însă nu a putut ajunge la eveniment. Din solidaritate oltenească, atunci când Noriko a citit poeziile Hai-ku ale poetei Danae G. Papastratou, de asemenea absentă, am rugat-o pe Noriko să-i citească poemul Pyramid, de la pagina 57, din Antologia Congresului, iar Noriko m-a delegat pe mine. Am citit cu plăcere acest poem select (tradus din română în engleză de Adam J. Sorkin şi Mariana Dan), care a fost apreciat cu ropote de aplauze.
Din Canada, a mai trecut oceanul spre Japonia poeta şi cunoscuta pictoriţă de origine indiană (s-a născut la New Delhi) Suparna Ghosh (suparnaghosh.com), din Toronto. Așadar, nu am fost singurul canadian la Osaka, nu m-am simţit singur printre poeţii din Japonia. Suparna a vorbit despre Sir Rabindranath Tagore, Laureat al Premiului Nobel, și a recitat cu talent din propriile creații. Teatrul de dans poetic al cunoscutei Natica Angilly, prezent la Osaka, a realizat o impresionantă performanță cu poemul lui Suparna, numit The Dance of the Goddess.
Cum sunt o fire sociabilă, m-am împrietenit repede cu mulţi dintre participanţi – în fond acesta este și scopul celor prezenți la astfel de reuniuni internaționale. Am rămas în relaţii cordiale cu marea majoritate a poeţilor membri ai UPLI şi voi încerca să menţin pe viaţă aceste prietenii. Cultura românească trebuie să interacţioneze cu alte culturi, spre binele tuturor. Nu avem o limbă internaţională, dar avem o cultură internaţională, valoroasă, care trebuie să fie făcută cunoscută planetei şi trebuie să ne adaptăm realităţii. Nu putem să ne facem cunoscuţi în lume, să cunoaştem direct alte culturi, decât prin comunicare directă. Limba engleză este pe departe cea mai vorbită limbă pe planetă şi trebuie să facem eforturi pentru a o învăţa, pentru a comunica în engleză cu majoritatea pământenilor. În revista „Destine Literare”, am scris în engleză despre eveniment şi voi publica creații ale poeţilor întâlniţi la Osaka. .
Fericită întâmplare! La Osaka l-am cunoscut şi m-am împrietenit cu poetul, editorul și crainicul de radio „All India”, dr. Bidhan Datta din Calcuta, membru fondator şi secretar al organizaţiei Michael Madhusudan Academy. Voi da curs invitaţiei noului meu prieten da a participa, pe 25 ianuarie 2015, la comemorarea marelui poet indian Michael Madhusudan Datta. Visul meu de a merge pe urmele lui Mircea Eliade şi a nu mai puţin renumitei (pentru bengalezi) Maitreyi Devi se va împlini.
L-am cunoscut, la Osaka, și pe dr. Fan Kuanling, considerat ,,Bill Gates” al Chinei, numai că dr. Fan este, pe lângă ,,tatăl computerelor”, caligraf şi pictor renumit, ,,Great Master”, ,,Renaissance Man”, ,,National Tresure” al Chinei! Cu siguranță, ne vom mai întâlni. Legăturile de prietenie au continuat. M-am apropiat sufleteşte de prof. dr. Weilin Fang, de la departamentul de filosofie al universităţii din Nanjing, redactor al revistei ,,Religion”, promotor al noului curent filosofic ,,anoixist”. Este o onoare pentru mine să corespondez cu o aşa personalitate, de o modestie incredibilă, aşa cum sunt foarte mulţi chinezi, de altfel.
Un fapt remarcabil la acest congres de poezie, spre deosebire de altele la care am participat, a fost numărul mare de expuneri pe tema păcii pe planetă. La loc de cinste, prezentările de cărți de poezii împotriva armelor atomice. De asltfel, poeziile împotriva războaielor, în general, au ocupat, cu folos, o mare parte din timp. „Against Nuclear Weapons” (împotriva armelor nucleare) – este o colecție de poeme scrise de 181 de poeți, între anii 1945 – 2007, care a impresionat toți participanții. „Anti-War Tanka”, de Naoshi Koriama, împreună cu preambulul și articolul 9 din Constituția Japoniei au atras aprecieri unanime. Excelentă expunerea TANKA in JAPAN and PEACE, de Seiho Hayashi! Poemele din cartea „Poems from Hiroshima”, de Sadako Kurihara și David Krieger, traduse de Richard H. Minear – Let Us Be Midwives (Lăsați-ne să fim moașe), When We Say Hiroshima (Când spunem Hiroșhima) și Today Is Not a Good Day for War (Astăzi nu este o zi bună pentru război) au emoționat puternic pe participanți. S-a vorbit despre Hiroșhima și Nagasachi, s-a vorbit despre atacul de la Pearl Harbour, care a dus la intrarea Statelor Unite în război și la schimbarea destinelor multor țări – interesante subiecte, încă pline de mistere, de necunoscute!
Despre prestaţia mea la Congres n-am pomenit până acum. Am citit un lung proso-poem (trei pagini!) despre Vlad Ţepeş – Dracula, bineînțeles să-l apăr pe dârzul nostru domnitor de ignoranţa cu care este privit pe planetă, ca vampir şi nu ca luptător creştin împotriva cotropitorilor turci. Am fost întrerupt de aplauze, poemul meu va fi tradus din engleză și în alte limbi… Deci, mi-am făcut datoria de român patriot față de strămoşii mei împroprietăriţi de Mihai Viteazul în urma bătăliei de la Călugăreni, care, sper, să fie mândri de mine, acolo, prin Eternitate.
Corespondență din Japonia, de la Alex Cetățeanu