Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Galina Furdui

Pași înainte

Nu păşiţi peste mine când, căzută, mâna nu pot întinde.

Priviţi atent – sunt cea care merg

Înainte.

Sunt piatra mântuirii ce-o aveţi în faţă

Şi stânca din care beau

Cei însetaţi de viaţă.

Sunt tu, cel ce nu ştii cum creşte în peiptul tău plânsu-ţi,

Tu, cel amânat continuu de tine

Însuţi.

Sunt scara uimirii, oameni urcă spre mine.

Din haos fac lege. Din legi smulg

Destine;

Harul stelei, stăpână gândului tău.

Cedare. Lacrimă-s. Calea

Dinspre Dumnezeu.

Maica cea milostivă-s şi fecioara cutezătoare.

O, Doamne, văzduhul în juru-mi cum frige,

Cum doare!

Pruncii de azi au în palme al crucifixului semn.

O, lume, te smulge din tină şi din blestem,

Sunt sacrul îndemn.

GALINA FURDUI, poetă. S-a născut în Basarabia, face studii liceeale şi universitare la Chişinău şi Moscova, după absolvirea cărora este încadrată la Tele-radio Moldova, unde îşi desfăşoară activitatea şi în prezent.. Opera Galinei Furdui însumează un număr impresionant de volume. În această prezentare ne rezumăm la câteva aprecieri asupra poeziei sale făcute de valoroşi critici şi istorici literari. Dumitru Micu, în prefaţa la Antologia de versuri „10 poeţi basarabeni, 100 de poeme româneşti” (îngrijită de Virgil Şerbu Cisteianu şi apărută la editura Gens Latina, în anul 2010) sublinia:

„Piesele semnate de Galina Furdui se disting prin virtuozităţi de compoziţie vădite mai cu seamă de a rima în poziţiile rimelor.[…] Rimele sunt fie încrucişate fie îmbrăţişate….!”

Prezentăm, în continuare, opinia lui Vanghea Mihanj-Steryu, din Skopje –Macedonia: „Prin azurul încărcat de un aflux copleşitor al curăţeniei spirituale, poeta întinde orizonturile şi aşterne peisajele întremătoare, relevă esenţele vibratorii ale trăirilor tăinuite în adâncurile inimii din care izvorăşte viaţa, lumea. Ea prezintă vibraţia filamentului cel mai fin din arealul interior omenesc. Acesta, pentru că face parte, şi el, din realitatea dură a vieţii, o transformă în cântec, devine esenţa rafinată a experienţei noastre prin existenţă. La temelia poemelor Galinei Furdui se zbate o nelinişte adâncă, un frison metafizic pulsează în nucleul lor. Poeta îl transformă în ceva veşnic şi care se înalţă deasupra neprevăzutului. E viaţa, care aduce memoriile cu sine, frământă întâlnirile şi despărţirile, liniştea şi insomnia, zilele şi nopţile, umbrele, luminile, care variază cu toatele de la vers la vers. Poemele sunt purtătoare de mult suflet emotiv, bogat şi nobil, prin care autoarea deschide perspectiva unei adâncimi noi în faţa cititorilor, făcând-o prin imagini inedite, sugestive, care îndeamnă la îngândurare, meditaţie, coborâre în adâncurile sinelui omenesc.

Prin azurul încărcat de un aflux copleşitor al curăţeniei spirituale, poeta întinde orizonturile şi aşterne peisajele întremătoare, relevă esenţele vibratorii ale trăirilor tăinuite în adâncurile inimii din care izvorăşte viaţa, lumea. Ea prezintă vibraţia filamentului cel mai fin din arealul interior omenesc. Acesta, pentru că face parte, şi el, din realitatea dură a vieţii, o transformă în cântec, devine esenţa rafinată a experienţei noastre prin existenţă.” (Din prefaţa la volumul trilingv, „Durerea uimirii”, apărut în anul 2012, în română, aromână, macedoneană, la Editura Gens Latina din Alba Iulia) .

„Scriitoare, poetă şi pedagog, mare artistă a sintagmei poetice pe de o parte, redactor literar IPNA Compania Teleradio-Moldova,- Galina Furdui este un inginer al cuvântului poetic, inginer al stării de suflet… În această nobilă postitură de regină a poeziei, a textului de romanţă, ea deţine poate rolul determinant văzând tot ce se vede în inima Omului de Romanţă, a Lumii de Romanţă. O lume prin care priveşte înapoi văzând înainte.” Această apreciere a lui Andrei Tamazlacaru am decupat-o din Prefaţa la volumul cu titlul ,,Mi-e dor de-o seară cu romanţe”, apărut în anul 2011 la editura ,,Gens Latina” din Alba Iulia.

Atunci când vrei să te familiarizezi cu creaţia unui poet, trebuie să-l citeşti şi să-l pătrunzi, să-i cauţi ascunzişurile creaţiei sale, să le frămânţi. Am citit cu mare atenţie rondelurile Galinei Furdui şi, după terminarea lecturii, am avut impresia că intru într-o catedrală la chemarea clopotelor pentru rugăciuni. În aceste rondeluri, Galina Furdui trăieşte într-o altă lume a creaţiei, plină de elan vital şi, în acelaşi timp, de optimism, într-un alt gen literar, care începe să revină din ce în ce mai mult în rândul celor înzestraţi cu spiritul creaţiei. Fluiditatea şi limpezimea expresiei sunt remarcabile, iar versificaţia este perfect adecvată spiritului ce-i animă toate rondelurile. Poeta demonstrează, prin aceste rondeluri, că defineşte o estetică, adică manifestă un temperament poetic personal şi reprezintă o anumită filosofie a vieţii, o viziune artistică, care nu pot fi confundate în concertul literar al contemporaneităţii

Valorile perene ale umanului sunt armonios integrate în rondelurile sale, dar, în acelaşi timp, sunt şi elementele unei morale superioare oferită ca model pentru contemporanii săi şi pentru urmaşi. Toate acestea pentru că: Omul şi Universul sunt fiinţe armonioase, create de aceeaşi minte. Există în acest rondel un grâd în exclusivitate cosmic, de legătură cu Divinitatea, în faţa căreia nici cea mai sintetică ştiinţă, Cibernetica, nu are valoare. Comenzile ciberneticii în faţa Celui de Sus, Il Dio, cum spuneau latinii şi astăzi spun italienii, sunt nule. Poeta ne aduce aminte de sintagma biblică: „Pământ eşti şi în pământ vei merge”, ajungând o şoaptă de argilă. Ce metaforă frumoasă, ce stilizare minunată! Poezia ne îndeamnă să deschidem Cartea Cărţilor, să-i parcurgem paginile, să culegem învăţătura necesară drumului vieţii, fiindcă: De partea cealaltă a ecuaţiei, […] Minţi multe se-avântă cu abnegaţie, iar învăţăturile din biblie sunt: Stropul căzând e-un decisiv Apel.

Rondelurile din toate ciclurile ne îndeamnă să învăţăm Cuvântul, care a fost la început, să Dezghiocăm silogismul  şi, aforistic, să …ţesem raza transmisă prin ereditate. Rondelurile Galinei Furdui au uniformitatea structurii ce nu duce la monotonie şi dovedesc un ochi atent la contururi, dar şi la amănunte, o sensibilitate şi o ureche capabile să înregistreze sunetele muzicale ale universului. Găsim în rondelurile poetei apropierea de balade: Apusul odată cu zorii se naşte./ Lumina te creşte şi umbra te paşte/ Şi-ţi strigă alchimic destinul: cunoaşte! Oricât de puternic ai fi, recunoaşte … Pana scriitoarei vibrează în faţa frumuseţii, atentă la armonia ansamblului şi a imaginii surprinse fugitiv, fapt care atestă vigurozitatea talentului, răspunzând totodată unei nevoi de armonie înăscută a sufletului uman: Suntem stăpâni aici şi acum pe vreme,/ Dar provizoriu. Strict relativist./ Se deapănă în timp şi spaţiu gheme/ Şi tu rămâi fidelul lor copist. (Virgil Șerbu Cisteianu, din prefaţa la volumul ,,O sută de rondeluri”, apărut la Alba Iulia 2011)

În 2005, Tudor Palladi scria cdespre poetă, cu referire la volumul,, Nihil Sine Deo” apărut la editura ,, Cartea Moldovei”: „Privită din interior şi dintr-o parte, creaţia autoarei, anunţată de Omul către om”, a făcut înconjorul cuvântului, pământului acesta necunoscut, tot de atâtea ori de câte ori au ascultat-o, neliniştile volumelor sale poetice sobre şi dense care-şi au unitatea lor ideatică şi reflexivă, meditativ lirică şi etico-civică indubitabilă. Da, de-acum personajul ei liric (mai bine zis, rondelic) poate rosti împrerună cu cel macedonskian (din celebra lui poezie Raze): ,,Cerurile pentru mine nu mai pot să fie stinse/ Îmi văd partea mea de lume pentru partea mea de cer” (adică de zbor şi paradis).

Liniştea picurată în suflet de frumuseţea poeziei Galinei Furdui devine împăcare cu ideea trăirii în ciclul elementar. Iar condiţia nemuririi este dată de condiţia nemuririi substanţei care o cuprinde în sânul ei.. Numai diferitele înfăţişări ale naturii sunt trecătoare. Dar dincolo de natura cea veşnic schimbătoare se află întotdeauna natura identică cu sine. În lumina acestei înţelegeri a rostului vieţii, umanismul din poeziile Galinei Furdui evoluează probabil sub influenţa lui Goethe, spre glorificarea faptei omeneşti. Căci, aşa cum spune Blaga, deminitatea omului nu derivă decât din fapta lui creatoare proiectată în viitor: „Omul, nu-i decât măsura unui drum de împlinit.”.Galina Furdui a împlinit drumul poetic. Critica şi istoria noastră literară oare îşi va împlini acest drum faţă de această mare poetă a neamului românesc.!?