Colţul liric
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
VIOREL PIVNICERU
Noapte în camping
întuneric dens de pădure…
focuri în jur…
umbre răzleţe pe corturi…
cer plin de stele…
lună plină ce aleargă norii…
vânt… scârţâit lugubru… crengi trosnind…
voci zgomotoase încălzite de vin…
corzi de chitară ciupite uşor…
cântec răguşit…
o idilă sub un bătrân stejar…
un sărut… o mângâiere…
o stea căzătoare…un ţipăt…
glumeţi cu pături în cap…
poveşti în jurul focului…
luciri în ochi…
ici colo câte un sforăit…
râset…
jar în vatră… sticle goale…
linişte… vânt…
ceaţă în vale…
VIOREL PIVNICEU este născut în oraşul de la poalele Tâmpei, urmează cursurile liceeale în oraşul natal, apoi pe cele superioare la Bucureşti şi Cluj Napoca.Apropierea de poezie a venit încă de pe băncile liceului brașovean, dar pasiunea a crescut odată cu frecventarea cenaclului literar „Reduta” din Braşov, apoi al cenaclului literar „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc. Participă la numeroase concursuri organizate pentru tineri poeţii. În cadrul Festivaluzlui Naţional de poezie „Nicolae Labis”. la prima participare, ediţia a XI a din anul 2008 de la Suceava câştigă premiul revistei „Citadela” din Satu Mare..Poeziile premiate îi sunt puiblicate în „Caiete Mălinene” Tot în anul 2008 devine cooautor al culegerii de versuri „Album de familie” volumul 2.Adevăratul debut însă, va avea loc, în anul 2010, în revista „Gând Românesc” de la Alba Iulia unde publică poezii şi unde îi apare şi primul volum intitulat „Vers de toamnă” la editura „Gens Latina”.Despre primul său volum au scris Vladimir Udrescu, nesemnificativ, în revista „Spiritul Critic” şi Gelu Dorian.Despre volumul de debut Gelu Dorian, în „Cuvântul înainte” spune: Viorel Pivniceru scrie pur şi simplu lipit de natură, creând pasteluri ce cu greu îşi mai fac loc în paginile poeţilor români. Salvarea acestor forme de exprimare la cald, fără prea mari eforturi estetice, dar, cum am spus, cu încărcătură emoţională de rezonanţă, remarcabiule prin plasticitate şi acurateţe, prin redare şi, mai ales prin filtrarea timpului preezent, fie prin stări provocate de nostalgii, fir prin chiar melancolia răscolitoare de imagini vi, pe alocuri chiar proaspete.Desigur,. Gelu Dorian are dreptate atunci când afirmă că în poezia zilelor noastre pastelul este foarte rar folosit, uitând că acest gen a fost practicat de „acel rege al poeziei” care ne-a „doinit” şi încă ne „doineşte” frumoasele sale pasteluri, Vasile Alecsandri, a cărui personalitate umană şi scriitoricească a dominat mulţi ani poezia românească, motiv pentru care nu trebuie pus la index, aşa cum se întâmplă acuma. Revenind în multe din poeziile sale la pastel, Viorel Pivniceru se dovedeşte un căutător de modele noi în acest gen. Îşi aduce aminte de predecesorii care, din păcate sunt uitaţi.
În poeziile sale trăieşte o lume tânără, plină de elan vital şi de optimism, în nici un caz melancolică cum spune Gelu Dorian forţând puţin expresia.
Fluiditatea şi limpezimea gândului sunt remarcabile, iar versificaţia este una plăcut descriptivă, perfect adecvată spiritului ce animă poeziile sale. Poet discret, dar vibrând în faţa frumuseţii, Viorel Pivniceru, e atent la armonia ansamblului natural şi îl surprinde prin imagini fugitive în evanescenţa anotimpurilor, sensibil la farmecul naturii genuine.
Viorel Pivniceru demonstrează sinceritatea cu care se îndreaptă spre cititorii săi, dragostea pentru tot ceea ce este natural, pur, luminos şi însufleţit, făcând dovada strânsei îngemănări dintre etic şi estetic în poezie ca şi în concepţia sa de viaţă
Are în pregătire un nou volum de versuri şi un volum de proză pe care le aşteptăm cu multă curiozitate, sperând într-un salt superior.