Colţul liric
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
VICTORIA COVALCIUC
Lumina inundă tăcerea
Lumina…
Lumina inundă tăcerea,
Cuvântul e viaţa de sus.
Graiul îmi vindică firea
Umbra dispare-n apus
O carte în care-amintirea
Păstrează-adevărul ascuns
Lumina inundă tăcerea
Cuvântul e viaţa de sus
Tăcută, respiră privirea –
Trecutul cu taine nespus
E-un gând. Răvăşeşte-amintirea
Ce-a nopţii uitare-a impus.
VICTORIA COVALCIUC. Am cunoscut-o în urmă cu aproape patru ani, Într-o tăcere. O tăcere cât un legământ. Venise la Biblioteca „Alba Iulia”, din Chişinău, invitată de una dintre poetele cele mai reprezentative ale liricii noastre româneşti: Galina Furdui, mentorul ei şi al multor tineri basarabeni de la Cenaclul Liceului „Nicolae Iorga”, unde era o eminentă elevă. Venise să mă vadă, să mă cunoască. Auzise de mine.
Ne-am aşezat apoi la o masă din bibliotecă. Nu ştiam cum să intru în discuţie, ce să discut cu un copil!. Până la urmă, am deschis vorba Ea tăcea şi asculta. Despre ce să vorbim? Totul părea în ea o nelinişte. O nelinişte care îmi spunea că la vârsta ei, încă ne majoră, nu face destul. I-am citit aceste gânduri şi i-am spus să aibă răbdare cu sine, e încă tânără. Va trebui să studieze mult, să citească mult, să scrie mult şi să… arunce mult la coşul de hârtii ce nu-i place, să frământe mult ideile din poezii etc.
A debutat în revista „Gând Românesc”, a câştigat numeroase premii la diferite concursuri. Era deja autoarea unui volum de versuri apărut când nu avea încă 15 ani împliniţi. După ce am cunoscut-o, i-au mai apărut trei volume, ultimul „Refac un vis” la editura „Gens Latina” din Alba Iulia, în 2011. Cu fiecare volum apărut, Victoria Covalciuc se înălţă în poezie. Cel pe care l-am amintit supra confirmă talentul ei robust.
Cu toate că este un talent indiscutabil, critica literară de dincolo de Prut a ocolit-o, fapt care i-a retezat puţin din avânt. Am continuat să o încurajez şi acest lucru a rodit în volumul amintit, ,, Refac un vis”, despre care criticul Vitalie Răileanu, scrie în prefaţă: „Versurile tinerei noastre poete Victoria Covalciuc sunt nişte realizări bine închegate liric, care se regăsesc fericit şi în paginile acestui volum. Cititorul atent va încerca plăcerea de a descoperii în acest cuprins de sincere poeme un mozaic insolit, compus şi construit din sincere confesiuni.” Îl cred, fiindcă Răileanu este o voce autorizată în critica literară dincolo de Prut și un aruncă, gratuit, cuvinte în analizele sale. Unii critici maliţioşi ai fenomenului liric, mai ales la tinerii poeţi, ar trebui să schimbe peniţele de la toc şi să le ,,înmoaie” în cerneala lucidităţii, să pătrundă în adâncuri poezia tinerilor care vin, să-i încurajeze .Cum procedează Vitalie Răileanu.
A prejudeca poezia tinerilor poeţi înseamnă, după părerea noastră, a aplica unui talent poetic criterii înguste de analiză, a avea, cu alte cuvinte, concluzia gata făcută dinainte. Astfel de prejudecăţi pot duce pe unii poeţi tineri sau foarte tineri în care talentul musteşte poezia lor, la dezamăgiri, la desolidarizare de vers.
Poezia Victoriei Covalciuc exprimă nu numai o erupţie a talentului ei juvenil, ci şi o lărgire a sferei realului. Martin Heidegger, dacă nu mă înşel, vorbind despre real ne spune că nu este dat odată pentru totdeauna, urmând doar să fie descifrat progresiv, el creşte şi se împlineşte continuu, revelându-se conştiinţei poetului în fiecare act creator.
Realul este prezent în poezia Victoriei Covalciuc, o prezenţă în mod creator, preschimbând haosul lumesc în cosmos, dându-i o configuraţie determinantă, care înalţă şi ordonează în lumină o nouă lume: „Visul dă lumii, acum, un alt nume/Iar steaua de sus aşteaptă, de pază”. Realul din poezia ei este semnul văzut al participării autoarei la viață, puntea aruncată între sufletul său şi povestea cosmică.
Victoria Covalciuc este studentă în anul II la Facultatea de Filologie din cadrul Universității „1 decembrie 1918”. Fiecare zi şi-o petrece între cursuri şi Biblioteca Universităţii. Dorinţa de a se pregăti serios, temeinic, a îndrumat-o spre o practică studenţească la una din Universităţile din Capud Munti – Roma. Dorinţa şi talentul o vor impune, sunt sigur, și în lumea liricii româneşti, nu peste mult timp.