Colţul liric

Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Eminescu e mult mai mult

decât efemerul adevărurilor

din Glossa

și mai mult

decât poimâinele din Luceafărul.
Eminescu este planetarul

nostru cuvânt

ce-și are rădăcinile în zările

românescului altar din Kogaion.

Eminescu este privegherea

din piept

și sămânța culcată de vânt

peste mormintele de nori.

Este zborul primelor aripi

și tăria poeziei de dragoste.

Eminescu, Eminescu

și-un dor

ascuns și tăcut.

VASILE BARBU, poet, editor și jurnalist. Inima ființei româneşti bate cu putere și în câmpia română a Voivodinei, din Republica Serbia. Aici există un spațiu creator de valori, cineva îl numea „miraculos”: Uzdin, unde cultura, cu o anumită regularitate, este doamnă de onoare. Oamenii acelor locuri, vorbitori ai limbii române, au o sensibilitate culturală cu totul aparte, talentele lor converg către poezie, pictură, dans, muzică etc., dovadă numărul impresionant de asociații cul­tural-artistice sau societăți literare. Există în acest spațiu spiri­tual un mare număr de valori literare și artistice, care își expun talentul, periodic, la marile sărbători (mai cu seamă la cele ortodoxe), în festivaluri tradiționale, cu invitați din multe nea­muri, din țară și de peste hotare. La Uzdin trăiește și lucrează pentru comunitate poetul, publicistul şi marele om de cultură Vasile Barbu, prieten al vâlcenilor, mereu cu gândul și fapta la românii de pretutindeni. Pentru Vasile Barbu, Uzdinul natal este „centrul lumii”. Aici, dar şi dincolo de graniţele Voievo­di­nei, el este respectat cu apelativul, devenit renume, „Baronul“. Nu în sensul de baron local, ca la noi, ci ca o personalitate

S-a născut la 6 septembrie 1954, la Uzdin – Voivodina, în Banatul Sârbesc – Serbia. Şcoala generală în Uzdinul natal, liceul la Covăciţa, iar apoi a studiat literaturile iugoslave la Novi Sad. Peste 20 de ani a făcut ziaristică, fiind angajat la posturile de radio Covăciţa (1982-1984) şi Novi sad, în redacţia programului în limba română (1987-2002). Între anii 1984-1987, director al Căminului Cultural „Doina” din Uzdin, când fondează şi revista „Cumpăna”, editată de Cenaclul Literar „Ion Bălan”. În prezent este angajat pe post de director al Editurii „Tibiscus” din Uzdin. Colaborator la mai multe publicații mass-media: Sport – Belgrad; Radio Reşiţa; Libertatea; Tribuna Tineretului; Bucuria Copiilor; Lumina şi almanahul Libertatea (Panciova); Redeşteptarea – Lugoj; Sportske novosti – Zagreb; Radio Covăciţa; Învierea – Timişoara, Agenția de presă NIUZER.

Este preşedintele şi fondatorul Societăţii Literar-Artistice Tibiscus din Uzdin (fondată în anul 1990) şi redactor şef al periodicului Tibiscus. Împreună cu poetul Ionel Stoiţ a înfiinţat periodicul de literatură dialectală Scărpinatu, pe care l-a şi condus şase ani. A înfiiinţat şi revista „Unirea”, fiind redactor şef. În anul 1994, a înfiinţat Festivalul Internaţional Drumuri de Spice de la Uzdin, festival la care participă an de an nume de rezonanţă ale literaturii române: Grigore Vieru, Leonida Lari, Cezar Ivănescu, Vasile Tărâţeanu, Slavco Almăjan, Ion Miloş, Petru Cârdu, Adam Pusloici, Adrian Păunescu, Aurel Turcuş, Florian Copcea, Vasile Morar. În anul 1996, împreună cu Ion Oltean, din Făget, a înfiinţat Festivalul de creaţie literară în grai bănăţean „George Cârda-Todor Creţu Toşa”, iar în anul 2000 – Concursul de recitatori Buna Vestire.

A mai fondat şi alte manifestări cultural-tradiţionale, cum sunt: Simpozionul internaţional Oameni de Seama ai Banatu­lui; Zilele presei bănăţene,Trebuia să poarte un nume (dedi­cate poetului naţional Mihail Eminescu), Unire în cuget şi sim­ţiri (de 1 decembrie) şi Datini şi obiceiuri la români „Cu noi este Dumnezeu” (cu ocazia sărbătorilor de iarnă). În anul 1995, a înfiinţat Muzeul Uzdinului, precum şi biblioteca „Petru Mezin” a S.L.A. Tibiscus din Uzdin.

A publicat peste 120 de cărţi la Editura Tibiscus şi în cola­borare cu edituri din România (Augusta Timişoara, Lumina din Tr. Severin, Macarie – târgovişte, şi altele), dintre care amintim (selectiv) următoarele: Activitatea corală de la Uzdin (mo­no­grafie, 1990), Cu faţa la perete (aforisme, 1993), Aici totul e dor (poezii, 1993), Lacrimă la o margine de aşteptare (poezii, 1995), Uzdin-pagini de dor (almanah, 1996), Bătătorind dru­mu­rile ploilor (poezii, 1997), Cronica handbalului uzdinean (mo­no­grafie, 1998), Sărbătorile bisericii noastre străbune (reli­gie, 1999), Catapeteasme regăsite în sângerarea cuvintelor (poezii, 2000), Năloagă în fondroc (poezii în grai bănăţean, 2001), Dintotdeauna am murit singur (poezii, 2002), A tradus din limba română în limba sârbă patru cărţi depoezie ale poeţilor Octavian Olivian Bindiu, Florian Copcea, Nicolae nicoară Horia şi Mihail I. Vlad. A îngrijit şase  volume de acte ale Simpozionului Oameni de Seama ai Banatului, este autorul a trei antologii: Botezul câmpiei cu lacrimi de mătase, Satira şi umorul la românii din Voivodina şi Norul sărută câmpia (împreună cu poetul Mihai Vlad).

Este membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia (din 1990) şi al Uniunii Scriitorilor din România (din 2000). Deţinător al ur­mătoarelor premii literare şi culturale: Premiul Eminescu – Putna 1996; Premiul Ethos – Bucureşti – 1995; Premiul Da­mian Ureche – Timişoara – 1995; Premiul Ethos românesc – Iaşi – 1997; Premiul Traian Iancu – Făget – 2000; Premiul Pam­fil Şeicaru – Orşova – 2002. A mai fost premiat şi la alte concursuri literare: Alexandru Jebeleanu – Timişoara – 1997; Festivalul Internaţional de Poezie Mihail Eminescu – Drobeta Tr. Severin – 2000; Festivalul Naţional de Poezie George Coş­buc – Bistriţa – 2002; Festivalul Internaţional de Poezie Lucian Blaga – Alba Iulia-Sebaş – 2001. Este membru de onoare al Societăţii Culturale Ginta Latină din Iaşi şi al localităţii istorice Călugăreni (România).

Este preşedinte al Asociaţiei Sportive Unirea şi al Clubului de handbal Unirea-Tibiscus din Uzdin şi vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Românilor din Serbia. Timp de şase ani (1990-1996) a fost secretar general al Comunităţii Românilor din Iugoslavia.

Poetul Vasile Barbu trăieşte la Uzdin-Voivodina-Serbia.