Colţul liric (2)
În palmaresul său de ziarist și scriitor se înscriu premii importante, cum ar fi cel pentru Jurnalism Cultural al Municipiului Bistriţa, Premiul pentru promovarea culturii româneşti, acordat de Fundaţia Progress, Premiul pentru promovarea valorilor neamului – OADOR, Premiul I în cadrul proiectelor culturale iniţiate de Fundaţia Ana, din Suceava, Premiul Centrului Cultural Municipal Bistriţa, Premiul de excelenţă pentru creaţia literară – PROADO, Premiul IGF, Premiul Centrului Judeţean Bistrița-Năsăud pentru Cultură, Premiul Casei Româneşti din Catalunia – Centrul Cultural Român din Barcelona pentru creaţie literară, Premiul de excelenţă al Festivalului „Romulus Guga”, Marele Premiu al Ligii Scriitorilor Români, dar și multe altele.
Într-o dimineață devreme, imediat după cântatul cocoșilor, cu mintea limpede am citit din versurile sale, i-am răsfoit viața din scrierile unor cronicari, amintirile lor purtându-mă înspre un debut stălucit. Încă de pe băncile facultății, se legau speranțe legitime, i se întrevedea o impunătoare carieră de jurnalist și poet. Deși tânăr, o figură solemnă, fără a fi gravă, domină astăzi cultura unui județ. Cu doar câteva luni în urmă, în mai 2012, într-o cronică despre o carte a sa de un rar patriotism, reputatul profesor de origine alexandrină Ab Nam Fellinakis (visiting professor LOCB) scria cu litere de foc: «În 2009, vede lumina zilei la inegalabila editură bistriţeană Karuna, cutremurătoarea lucrare „Rădăcini împrumutate”, în paginile cărora bravul, profundul şi explozibilul talent bistriţean analizează cu patimă şi învârtoşare situaţia românilor din Ţinutul Secuiesc (acest triunghi al Bermudelor, unde dispare misterios identitatea românească). Din fotoliul său de înalt diriguitor al presei bistriţene, mânuitor al unui stilou colcăind de cerneală şi ambiţie, cu acces nelimitat la internet şi implicit la download, bine-chibzuitul etnolog bistriţean s-a aplecat cu generozitate, compasiune şi sfântă mânie asupra dramei fraţilor săi întru etnie, căutând să extragă cu înţelepciune ideile principale din povestea lor. Aceste idei principale – zguduitoare şi fixe, în acelaşi timp – au constituit zdravăna osatură pe care şi-a brodat cu grabă şi convingere lirismul adânc ce-i mistuia veşnicia lăuntrică.» Fraza sa se mișcă liniștită, spune adevărul, o frază urmează alteia într-o logică strânsă și unitară. Un singur exemplu, edificator: „Asistăm neputincioşi la dezrădăcinarea noastră în propria ţară. O poveste halucinantă, la care asistăm fără a spune nimic. Pentru că autorităţile tac, iar cei care vorbesc nu se aud, parcă ar fi în deşert. După secole de românism, asistăm la dispariţia acestuia. Plânge istoria, plâng Carpaţii, Mureşul, Târnavele şi Oltul. Am fost prea buni cu străinul care a cerut adăpost şi acum noi suntem cei care avem de suferit. Dispare sămânţa lui Traian şi Decebal, dispare o lume. Pe care n-o mai putem întoarce.”
Din volumul în pregătire „Noduri în haos” al talentatului Menuț Maximinian am ales pentru Colțul liric o poezie religioasă pe care autorul o închină Fecioarei care L-a născut pe „CEL RĂSTIGNIT PE CUVINTE”.