Colţul liric (1)
Colţul liric – rubrica noastră săptămânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indiferent de vârstă şi statut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poate cu atât mai mult!) versurile publicate intră într-un duet firesc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.
Din radăcini adânci pământ cu jar și iz
Iubește-mă în Mai cât poți tu să…
cuprinzi.
Adâncul meu ești tu, ești floarea mea de colț
Iubește-mă în Mai și du-mă către bolți.
Vreau ramură să-ți fiu să înflorești pe mine
Prin muguri și târziu miresme și suspine.
Te simt când mă înalți. te vreau când mă cobori
Adorm când mă săruți, ești roua mea din nori.
Iubește-mă în Mai în toată măreția
Iubește-mă când tac să-ți fiu…
împărăția.
Iubește-mă în Mai aşa cum mp doreşti
S-apună şi-apoi răsară-n noi toţi mugurii dumnezeieşti
Iubește-mă în Mai fii umbra mea, furia
Iubeşte-mă în cer căci eu îţi sunt simbria
Respiră-mă şi-apoi îmbracă-te cu mine
Într-o pădure de salcâmi şi flori printre ruine
Iubește-mă în Mai nu mă lasa pe mâini’
Iubește-mă în Mai şi-mbată-te cu mierea de salcâmi
Iubește-mă în noapte în calzi lumini de lună
Când soarele ne-atinge şi ţine împreună
Iubește-mă-n albastru, în mov si străveziu
Iubește-mă acum şi iar într-un târziu
Iubește-mă în galben cum te iubesc şi eu
Iubește-mă în alb, până la Dumnezeu.
CONTINUARE…