Ceramică de peste 4.500 de ani, descoperită la Perişani
Biserica de lemn cu hramul “Sf. Parascheva” şi „Sf. Gheorghe” din satul Mlăceni – comuna Perişani se află situată pe versantul sud-vestic al muntelui Făgăraş. În imediata sa apropiere, curge pârâul Valea Dosului care izvorăşte de sub masivul munţilor fiind afluent al pârâului Băiaşu. Accesul către biserică se face pe DJ 703M (valea râului Băiaşu) până la intersecţia cu DN7D, apoi DN7D spre vest până la sediul primăriei Racoviţa de unde se merge pe DC6 până în satul Mlăceni. Conform datelor istorice, biserica a fost ridicată undeva în preajma anului 1840 de către enoriaşii satului. Se pare că înaintea acestei biserici de lemn ar mai fi existat o altă biserică pe acelaşi amplasament. În sprijinul acestei afirmaţii ne parvin următoarele elemente: crucea de piatră cu hramul „Sfânta Parascheva”, datată la 26 septembrie 1731 ridicată în perioada domnitorului Nicolae Mavrocordat de către Dobra, Stroe, Ion Stoica şi alţii, din imediata apropiere a lăcaşului de cult;clopotul donat în anul 1780 de un anume Constantin David. Veridicitatea celor menţionate mai sus nu poate fi confirmată de pisania bisericii, deoarece aceasta cât şi inscripţiile de pe bârne nu s-au mai păstrat.
Din 7 mai 2015, o echipă a Muzeului Judeţean „Aurelian Sacerdoţeanu” munceşte la restaurarea bisericuţei, în cadrul unui proiect european. Refacerea fundaţiei s-a putut realiza numai după o cercetare arheologică serioasă. La un metru adâncime, echipa condusă de către Ion Tuţulescu a dat peste fragmente de ceramică multimilenară care plasează acum Perişaniul pe harta istorică a Vâlcii şi cu altceva în afară de Bătălia de la Posada: „Este vorba de fragmente de ceramică din Epoca Bronzului Timpuriu, adică undeva între 4.500 sau chiar 4.800 de ani, ceea ce face această descoperire una şi mai spectaculoasă. Apartenenţa acestor fragmente de ceramică ţine de Civilizaţia Glina. Cel mai plauzibil scenariu este că avem de a face un sălaş sezonier al unor crescători de animale. Pe lângă aceste fragmente de ceramică, şantierul de la Mlăceni ne-a mai scos la lumină şi un mormânt de până în Alexandru Ioan Cuza, am determinat acest aspect din cauza adâncime sale scăzute care se putea realiza doar până la reglementările impuse de domnitor privind îngroparea la cel puţin doi metri. Mai mult, la aproximativ doi metri şi jumătate de altar, am descoperit şi zidul de incintă al vechiului cimitir. Nu pot să nu amintesc şi de o monedă de 50 de bani din 1910, de pe vremea Regelui Carol I, de asemenea descoperită împreună cu echipa formată din colegii Claudiu Tulugea, Carol Terteci şi Ovidiu Părăuşanu”, a declarat Ion Tuţulescu.