„Pe platforma chimică, toți stăm în aceeași barcă, nu în derivă, dar greu de manevrat”

• susţine directorul Witold Urbanowski de la Uzinele Sodice Govora, care adaugă că nici un calcul economic, nici o analiză financiară, nu valorează nimic fără a oferi speranță investitorilor, salariaţilor şi furnizorilor
 

În mijlocul unei mulțimi sau singur, pe stradă sau într-un magazin oarecare, probabil că ar trece neobservat. Este un om normal, ca mulți alții. Cu toate aces­tea, a venit la Vâlcea (așa cum el însuși ne-a precizat) „să readucă încrederea în eficientizarea USG”. Are speranța că va reuși, alternativa dureroasă fiind lacătul pe poarta ultimei mari uzine a județului nos­tru. Se numește  Witold Urbanow­ski…

Cum vă autocaracterizați, domnule Witold Urbanowski? De ce sunteți „un tip cam obraznic”, cum susține autorul unui articol apărut în media locală?

După ce caută în dicționar o tradu­cere cât mai exactă a adjectivului, ne răspunde foarte rapid:

Sunt un om „deschis”, atât ca simplu individ, cât și ca director. Fap­tul că pun „problema pe masă”, chiar și atunci când adevărul este foarte dureros, poate fi interpretat în multe feluri. Poate, câteodată, dacă eu înțe­leg bine cuvântul obraznic (ca și dur sau crud) să fie așa. Atunci când spui că trebuie dați oameni afară nu poți fi altfel. Mă autocaracterizez ca fiind blând, fără a fi, însă, slab!

Faptul că vă aflați în România, la con­du­cerea mai multor companii, din 2005, este un câștig în fața foștilor directori generali ai USG?

Cred că răspunsul îl puteți afla de la oamenii din echipa mea. Sper, însă, ca experiența acumulată în România să constituie un avantaj. Am învățat limba română încă din 2005 pentru că am observat că altfel nu aş fi putut avea o comunicare corectă cu echipa în fruntea căreia mă aflam sau ar fi trebuit să pierd jumătate de timp cu traduceri, ceea ce însemna să fi lucrat peste 16 ore pe zi. În plus, apelând la traducător, îți lipsește „zona de intimi­­­tate” și nu poți transmite partenerului „energia momentului”. Nu vreau să fac comparații, dar cred și sper că lim­ba română și stilul meu să fie un plus.

În presa vâlceană s-a scris negru pe alb că mințiți și asta pentru că susțineți că la USG nu au avut loc ample mișcări sindicale…

Am ajuns la USG pe 30 aprilie… Exagerând puțin, ca un parașutist fără parașută! Se poate spune că am găsit o situație emoțională mai mult decât conflictuală. Foarte multe emoții! Într-un interval scurt am încercat, și am și reușit, să descurcăm ițele pentru că, pe 3 mai, înainte de Sărbătorile Pasca­­le, am ajuns la un acord cu par­te­nerii sindicali. Vedeţi, deci, că am rezolvat o situaţie ce trena de mai mul­tă vreme într-un interval scurt, de câteva zile. Din punctul de vedere, găsind o rezolvare rapidă, pot spune că mişcările sindicale au fost destul de scurte, fără amploare.

Încă nu există un Contract Colectiv de Muncă la USG. Nu vă doriți un astfel de contract?

Cu siguranță este dorit. Dar nu în orice formă! Și partenerul nostru social, reprezentat de domnul președinte Mugioiu, îl dorește. Și se vede că sindicatul vrea să ajungem la o înțelegere, dar situația firmei este cam grea și nu putem accepta orice condiții. Salut faptul că partenerul nos­tru a devenit mult mai flexibil, reu­șind să avem în ultima perioadă discuții extrem de deschise dar, atâta timp cât ni se cere să acceptăm cereri care implică sindicatul în manage­men­­tul firmei, atribut exclusiv al pa­tro­natului, nu cred că va exista un con­tract colectiv. Nu pot semna un contract cu astfel de prevederi.

40 de milioane de euro investiți de patronatul polonez, din 2006 și până în prezent, reprezintă o sumă importantă. Cu toate acestea, USG nu este pe profit și ați raportat o pierdere de 100 milioane de dolari anul trecut. Sunt cifre înfrico­­­­­­șătoare! În plus, au trecut două luni de la investirea ca director general și răgazul de un trimestru (anunțat chiar de dum­­­nea­­­voastră) pentru rentabilizarea fabricii se apropie de sfârșit. Care este situația actuală?

100 de milioane de dolari este pier­derea cumulată în perioada 2006-2012, nu cea de anul trecut. Din nefericire, situația de pe platforma chimică este foarte grea după căderea Oltchim. Furnizorul de sare a crescut costul cu cheltuielile fixe, acestea urmând să le suportăm noi, singurul si ultimul client important. Nici furni­­zorul de abur, care trebuie să suporte o lipsă enormă de lichidități din cauza neîncasării facturilor emise către Oltchim, nu este departe de acest lucru. Toți stăm în aceeași barcă, nu în derivă, dar greu de manevrat.

În aceste ultime două luni, am bătut la toate ușile. S-au deschis toa­­te, dar ajutorul nu prea vine. Așa cum nouă ni se cere răbdare, și noi cerem partenerului sindical înțelegere, ba chiar sacrificii.

De ce a vândut Ciech SA acțiunile Uzinelor Sodice Govora către o altă companie pe care o deține?

Grupul Ciech se află într-un pro­ces de restructurare a activității sale de bază – producția de sodă calcinată. Acest proces include toate fabricile sale din Polonia, Germania și Româ­nia. Grupul se pregătește pentru o per­­formanță crescută și pentru con­­so­lidarea poziției sale ca al doilea pro­ducător de sodă din Europa. Ca parte a acestei activități, uzinele de sodă din Polonia au trecut deja prin trans­­formări și schimbări ale structurii acționarilor. USG este următoarea în acest plan, iar apoi va urma uzina din Germania. Includerea USG în aceste activități de restructurare arată deter­­minarea Grupului de a-și continua planurile de creștere a eficienței și a productivității uzinei. Schimbările din cadrul acționariatului reprezintă doar o parte dintr-un proces de restruc­­­­tu­rare a întregului Grup și nu afectează cu nimic producția de sodă calcinată sau obligațiile pe care noi le avem față de parteneri și furnizori. Noul pro­prietar al USG, Janikosoda, este parte din Ciech Group.

Care este feedbackul recepționat de la Ministerul Economiei după ce ați cerut modificarea legislației de mediu? Politicul a arătat disponibilitate la problemele dumneavoastră?

Simplul fapt că domnul Vosganian a mediatizat acest lucru mă face să spun că feedbackul este unul bun. Situ­ația este acum una cunoscută și nimeni nu mai poate „ascunde mizeria sub covor”. Supraviețuirea tuturor CET-urilor din România, inclusiv a ce­lui de la Vâlcea, precum şi a USG de­pin­de de modificarea legislației de me­diu. În ceea ce privește politicul, vreau să vă spun că atât președintele Consiliului Judeţean – Ion Cîlea, cât și prefectul judeţului, Mircea Nadolu, s-au arătat receptivi la problemele noastre.

Când se vorbește despre impactul social al USG, în economia vâlceană, se ia în calcul un număr de aproximativ 770 de angajați. Cu toate acestea, sunt diverse firme de mentenanță care lucrea­­ză pentru dumneavoastră. Care este numărul salariaților acestora?

Cel puțin 100. Mă bucur că ați adus în discuție acest aspect, pentru că serviciile cu firme terțe, cum le numim noi, reprezintă o modalitate de eficientizare a firmei. Outsourcing-ul (externalizarea) diverselor servicii înseamnă și o mai mare flexibilizare a costurilor și un pas spre redobândirea încrederii in­ves­­titorilor în trecerea de la pierderi la profitabilitate.

Rămâneți tot atât de optimist, ca la sosirea la Vâlcea, că se va reuși trecerea pe profit a fabricii?

Da! Optimismul nu m-a înșelat ni­cio­dată. Asta vreau să insuflu și oamenilor cu care lucrez, să le arăt că există o speranță. Atât celor de aici, cât și investitorilor. Nici un calcul economic, nici o analiză financiară nu valorează nimic fără speranță. Dacă reușim să le oferim acționarilor spe­ranță, cu siguranță se va redeschide și calea investițiilor.