30 de zile pentru plata facturii

Camera de Comerţ şi Industrie Vâlcea informează că legea care obliga firmele să îşi achite facturile într-un termen de maxim 30 de zile, dacă nu stabilesc altfel cu partenerii lor de afaceri, a intrat în vigoare şi instituie un termen de plată maximal pentru autorităţile publice şi care contractează bunuri sau servicii din mediul privat. În plus, noua reglementare introduce şi o despăgubire minimă de 40 de euro, la care creditorul are dreptul automat, din prima zi de întârziere la plată.

Prin acest act normativ, se transpun în legislaţia naţională prevederile Directivei 2011/7/CE privind combaterea întârzierii la plata în tranzacţiile comerciale, pe care România era obligată să o implementeze în legislaţia naţională până în 16 martie 2013.

Legea privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi publice prevede că reglementările se vor aplica tuturor creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte încheiate între profesionişti sau între aceştia şi autorităţile publice, contracte având ca obiect furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii.

Prin profesionist, legea înţelege orice persoană fizică sau juridică, care exploatează o întreprindere cu scop lucrativ. În actul normativ, se mai precizează că nu sunt incluse în sfera de aplicare a acestei legi: creanţele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvenţă şi creanţele ce fac obiectul unui mandat ad-hoc, concordat preventiv ori al unei înţelegeri încheiate ca urmare a unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei societăţi; contractele încheiate între profesionişti şi consumatori.

Termenele maximale de plată în mediul privat

Potrivit CCI, legea stabileşte termene maximale de plată, contractuale şi legale, atât pentru contractele încheiate între profesionişti, cât şi pentru contractele încheiate între profesionişti şi stat. În ceea ce priveşte contractele din mediul privat,  termenul legal de plată (aplicabil pentru cazurile în care termenul de plată nu este menţionat într-un contract) este de 30 de zile calendaristice, calculat: de la data primirii facturii; de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă; de la data finalizării procedurii de recepţie (perioada de recepţie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de recepţie mai mare de 30 de zile sub rezerva ca aceasta clauză să nu fie abuzivă).

Pe de altă parte, termenul de plată contractual (cel stipulat în contract) în cazul tranzacţiilor economice din mediul privat poate fi de maxim 60 de zile calendaristice. Totuşi, în legea publicată recent se precizează că părţile pot menţiona în contract un termen de plată mai mare, dar care să nu fie abuziv faţă de creditor.

De asemenea, legea nr. 72/2013 permite plata în tranşe, actul normativ precizând  că ”părţile pot conveni efectuare plăţii în mod eşalonat”.

În cât timp trebuie să plătească statul?

Exact ca în cazul tranzacţiilor comerciale din mediul privat, termenul legal de plată pentru bunurile sau serviciile achiziţionate de stat de la agenţi economici privaţi este de maxim 30 de zile calendaristice, calculate: de la data primirii facturii; de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă; de la data finalizării procedurii de recepţie (perioada de recepţie poate dura cel mult 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor. Prin excepţie, părţile pot stipula în contract un termen de recepţie mai mare de 30 de zile sub rezerva ca aceasta clauză să nu fie abuzivă).

În cazul contractelor dintre stat şi mediul privat, legea mai prevede că părţile nu pot conveni cu privire la data emiterii/primirii facturii, iar orice clauză prin care se stipulează un asemenea lucru este lovită de nulitate absolută. Noile reglementări prevăd totuşi şi un termen legal de plată derogatoriu, de maxim 60 de zile calendaristice, de care beneficiază doar instituţiile publice din domeniul sănătăţii şi entităţile publice care furnizează servicii medicale de sănătate. În mod similar termenului legal, şi termenul de plată contractual (cel stipulat în contract) în ceea ce priveşte contractele dintre stat şi profesionişti, este tot de maxim 30 de zile.

În mod excepţional, părţile pot stipula un termen de plată  de maxim 60 de zile calendaristice, dacă acesta este stabilit expres în contract şi în documentaţia achiziţiei şi este obiectiv justificat, ţinând cont de natura sau caracteristicile specifice ale contractului, sub rezerva ca această clauză să nu fie abuzivă, se mai arată în actul normativ.

Nu plăteşti la timp? Achiţi o dobândă penalizatoare

Legea termenelor maximale de plată stabileşte că atât statul, cât şi agenţii economici din mediul privat datorează dobânzi penalizatoare, în cazul în care nu îşi achită la timp bunurile sau serviciile achiziţionate.

Potrivit Legii nr. 72/2013, dobânda penalizatoare curge de la scadenţă până la momentul plăţii şi se calculează potrivit art. 3 din OG nr.13/2011, în cazul în care nu s-a stabilit o altă valoare prin contract.

În prezent, dobânda legală penalizatoare se calculează la nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR (5,25% în acest moment) plus patru puncte procentuale. Totuşi, actul normativ publicat modifică şi art. 3 din OG nr. 13/2011, majorând dobânda legală penalizatoare. Astfel, începând de vineri, aceasta dobândă va fi calculată la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus opt puncte procentuale.

Debitorii pot plăti şi o despăgubire minimă, dacă întârzie cu plăţile

Creditorul poate pretinde daune-interese pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea creanţei, în condiţiile neexecutării la timp a obligaţiei de plată de către debitor. Mai mult decât atât, din prima zi de întârziere la plată, creditorul are dreptul automat să solicite debitorului o despăgubire minimă de 40 de euro (contravaloarea în lei), suma fiind suplimentară cheltuielilor aferente unei eventuale proceduri de executare silită.