Zeci de credincioși la Sărbătoarea Catedralei Arhiepiscopale
Miercuri, la Sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea și-a sărbătorit noul hram, prilej pentru mulțimea credincioșilor participanți de a-și așeza nădejdea în minunile pe care sfântul le săvârșește în viețile celor încercați de boală și suferință. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Cuvântul de învățătură al Părintelui Arhiepiscop a descoperit blândețea și delicatețea sfântului care, în timpul vieții, a căutat să săvârșească în permanență faptele cele bineplăcute lui Dumnezeu: „Sfântul Ierarh Nectarie s-a născut în apropierea cetății Constantinopolului, într-un oraș numit Silivria, într-o familie de oameni săraci dar foarte evlavioși, primind numele de Anastasie. La o vârstă fragedă a trebuit să meargă la Constantinopol, unde a intrat slugă la un stăpân. Acest om nu s-a purtat cu el așa cum se cuvine și, după un an de zile, atunci când sfântul i-a cerut să-i dea o parte din banii pe care-i datora, nu doar că nu i-a plătit, ci l-a și bătut. Sfântul scrie o scrisoare lui Dumnezeu în care îi povestește că se apropie iarna și nu are hăinuțe și nici încălțăminte, cerându-i ajutorul. A pus scrisoarea la poștă, iar lucrătorul, mirat de destinatarul scrisorii, a deschis-o, citind cuvintele sfântului. Apoi a mers și a cumpărat cele necesare pentru copil, le-a așezat într-un colet pe care le-a trimis cu mesajul „din partea lui Dumnezeu”. L-a ajutat apoi să se înscrie la școala de cântăreți bisericești din Constantinopol, pe care a absolvit-o cu notă maximă, urmând ulterior și cursurile seminarului. Datorită osârdiei deosebite față de Dumnezeu și datorită rezultatelor sale deosebite la învățătură, a fost angajat pedagog. După un timp a mers în insula Hios, unde a fost învățător mai mulți ani. Frecventând aproape zilnic mănăstirea de pe insulă, intră în nevoința monahală. Având o viață duhovnicească aleasă și dovedindu-se a fi un bun orator, este sprijinit să urmeze cursurile Facultății de Teologie de la Atena. La Atena este apreciat de un apropiat al Patriarhului Alexandriei și, astfel, ajunge în Egipt, unde este numit predicatorul catedralei. Sfântul ajunge în scurt timp foarte iubit la Alexandria și se bucura de aprecierea tuturor, fapt pentru care a fost hirotonit episcop de Pentapole. Însă, datorită intrigilor și a unor false acuze, Sfântul Nectarie a fost depus, fiind nevoit să părăsească Alexandria și să revină la Atena unde ajunge profesor de religie. De la Atena a mers în insula Evvia, fiind numit predicator la una din bisericile de aici. Datorită vrăjmășiei preoților, oamenii ieșeau afară din biserică când se apropia momentul predicii. Auzind pătimirile sfântului, comunitatea din Egipt a trimis scrisori către consiliul parohial, către preoți și către credincioșii din parohia unde predica, descoperindu-le calitățile, dar și nedreptățile pe care le suferise în Alexandria, unde a fost caterisit pe nedrept. În timp oamenii au ajuns să-l cunoască, au început să vină la biserică, au început să-l îndrăgească, fapt ce a dus și la numirea sa în funcția de director al seminarului din Atena. Acolo a dat dovadă de blândețe nemaiîntâlnită, formând generații întregi de preoți. Sunt cunoscute multe fapte minunate pe care le săvârșea sfântul în viețile celor pe care-i cunoștea la biserica seminarului. Apropiindu-se timpul de pensionare, împreună cu mai multe ucenițe pe care le avea, a reînființat Mănăstirea Sfânta Treime din Insula Eghina, a cărei biserică mare a fost proiectată de către sfântul ierarh, însă nu a reușit să o construiască, mutându-se la cele veșnice. Oamenii din Eghina l-au mărturisit ca pe un făcător de minuni încă din timpul vieții întrucât, la rugăciunile lui, Dumnezeu a pogorât ploaie din cer, după o perioadă lungă de secetă; la rugăciunile lui a încetat ploaia care provocase inundații; aflat pe patul de spital, a vindecat un bolnav. Minunile săvârșite la Eghina după mutarea sa la cele veșnice, și oriunde numele lui a fost chemat, au fost foarte multe. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Catedrala Arhiepiscopală din Râmnicu-Vâlcea are o părticică din moaștele sale, care o ocrotesc, întrucât ajutorul sfinților este necontenit în Biserica lui Hristos”, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.