Biserica Cetățuia și omul, preotul, prietenul, care prin fapta și rugăciunea sa aduc mult bine
Am zis…Duminică mergem la slujbă, aprindem o lumânare pentru toți ai noștri, ne rugăm pentru sănătate și binele pe care ni-l dorim, îi «băgăm» și pe cei mici la înaintare…că începe școala și au nevoie de o energie pozitivă pentru «lupta» cunoașterii. Așa că iată-ne cum ne îndreptam către biserică. Am ales Biserica Cetățuia, pentru că am căutat un loc unde să găsim și liniște și natură. Și ne-am trezit urcând o pantă, cu o ușurință pe care nu o înțelegeam (adică nu era bazata pe ceva aptitudini sportive), îndreptându-ne spre un loc pe care-l vizitasem și altă dată, dar pe care nu-l cunoșteam în profunzimea lui. Și, da, recunosc, nu știam cât de bine ne va face. Să fie doar locul? Și la această întrebare am primit răspuns repede. Recunosc, eu credeam că slujba aproape se terminase când am ajuns…dar soția mi-a zis:…Ce ai? E abia la Sfintele Daruri, mai urmează Crezul, apoi Tatăl Nostru, între ele alte părți ale slujbei și la sfârșit cuvântul Preotului. Am zis…să țin minte, poate data viitoare mă fac de râs în fața soacrei, sau mai rău, a vecinei. Gata, memorat!
Iar după slujbă, am primit și mult așteptatul răspuns la întrebarea mea… în curtea bisericii, în mijlocul a zeci de copii, părinți și enoriași, preotul paroh Emanoil Manole a îngenuncheat, și alături de rugăciune și de vorbele din Cartea Sfântă a adus binecuvântarea pentru toți aflați acolo sau în alte părți, pentru ghiozdane și purtătorii lor pentru sănătate și înțelepciune, pentru ca să înceapă și să treacă cu toții bine noul an școlar. Și da, ne-a scos pe toți din acel STAS al începerii festive a anului școlar, unde preoții țin o mică slujbă (pe care, din păcate, nu o ascultă mai nimeni, toată lumea vorbește, povestește, râde, face orice altceva).
Prin toate aceste fapte, prin vorba bună și rugăciunea curată, omul, preotul, prietenul copiilor și al celor prezenți, a adus mult, mult bine și ne-a încărcat pe toți cu energie bună. Mulțumim părinte, mai venim!