Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

29 septembrie 2020

Vitralii DE LA „DUBA DIN NOAPTE”, LA „REGIMENTUL ALB”


Revoluţia Română din 1989 l-a găsit pe jurnalistul şi publicistul IOAN BARBU trecut în cealaltă parte a vieţii sale, când puţini ar fi (mai) bănuit că se va lansa într-o spectaculoasă carieră de prozator, istoric şi eseist (al Ortodoxiei Ro­mâ­neşti, în Europa şi peste Ocean); şi, apoi, într-o şi mai surprin­zătoare carieră de romancier, nuvelist, autor de schiţe şi povestiri. După romanul „Fericiți să ucidă” (ed. Fortuna, 2007), autorul a elaborate o  frescă istorică: „Moartea Roşie”, despre terorile comuniste, despre „diavolul roşu”, din care a publicat, deja: „DUBA DIN NOAPTE”, la ed. „Scrisul Românesc” (Craiova, în 2008). A urmat romanul „CLOPOTE ÎN LACRIMI” (ed. eLiteratura, 2013); şi „VULTURUL ALBASTRU” (ed. Antim Ivireanul”, Rm. Vâlcea, 2014; tradus și în lb. italiană). S-au alăturat, anual, succesiv, volumele de nuvele, povestiri, proze scurte: „UN ORAȘ PE LUNĂ”, „CONSTE­LAȚIA DALMATĂ”, „BÂLCIUL CU AMINTIRI”, „BAZAR SENTIMEN­TAL”,  „FÂNTÂNA ALBĂ” (2013), „DIAVOLUL ŞI STEWARDESA” (2014), şi, iată, „REGIMENTUL ALB” (schiţe, confesiuni, jurnal şi alte pagini memorialistice), la cunoscuta editură de peste Ocean: „Destine literare” (Montreal, 2015), casă editorială a Asociaţiei Scriito­rilor Români din Canada.
Prefaţa este semnată de criticul şi istoricul literar CORNEL MO­RARU; „REGIMENTUL ALB” se constituie într-o „carte de poveşti, amintiri, imagini (ale artistului plastic JOAN PANISELLO CHAVA­RRIA, din Spania), în sensul mitico-poetic al celor… O mie şi una de nopţi, unele aparţinând realităţii şi actualităţii (imediate), altele cu un profund caracter (şi substrat) legendar”. Elemente, rămăşiţe detalii, chiar „fragmente”, de la romanele şi nuvelele ante­rioare (şi chiar publicistica sa) sunt reluate, regăsibile, restructurate, aici. Dintr-un surprinzător şantier de creaţie, viaţă, idei, au rămas, afară, „cărămizi”, „bucăţi” de marmură, care trebuiau reintegrate, în Construcţie. Ioan Barbu utilizând, în acest sens (mitic) pilda-parabolă a „pietrei unghiulare”, una din cele mai stranii şi „criptice”, lăsată de Mântuitorul Iisus Hristos: fragmen­tul (bucata) de marmură, ocolită şi amânată (ori ignorată) de ziditorii de templu, mutată, de ici-colo, ajun­ge, sus, în vârf, aproape (lângă) Dumnezeu-Tatăl; şi va fi numită, întru eternitate: „piatra unghiu­lară!”…
Regimentul Alb, cartea recentă de povestiri, amintiri, imagini a scriitorului IOAN BARBU cultivă două teme-obsesii: aşadar, una a actualităţii; şi o alta a „legendelor” (şi miturilor). Spre ilustrare: Casa (Fecioarei Maria) din Loretto îl are, ca personaj pe Padre Pio (l-am recunoscut pe preotul român Linu Dragu Popian, intervievat în „România, drumul spre Bruxelles”, 2006). Apoi, „Jurnalul unui înger căzut”, reprezentând un segment de jurnal, din detenţia politică, de la Aiud, a părintelui martir Gh. Calciu-Dumitreasa (aprilie, 1982); „Paşa­port pentru Germania” – reluând confesiunile unei românce, trans­fugă, la Belgrad, care-şi regăseşte soţul, după 20 de ani. Povestirea Marea la Tuzla e o spovedanie a adolescentului-poet George Filip, de la intrarea armatelor sovietice, în 1944, în ţară, prin Dobrogea şi până la fuga sa, plină de peripeţii, în Canada. Dimineţile unui oraş mort (o proză reportericească, despre Sulina, cândva dunărean „porto franco”, scăpătat şi aproape ruinat (în lumea comunistă). Po­veste din Bucegi e o relatare, sur­prinzând o „experienţă senzaţio­nală”: cartea de vizită, cu numele consulului român, la Marsilia, Mircea Perpelea a salvat de la moarte pe un turist francez, rătăcit în albul zăpezilor Carpaţilor, Bu­cegi. Aceste istorisiri şi „poveşti”, cu caracter legendar denotă o discretă, fină influenţă sadove­niană, în arta prozei lui Ioan Barbu: aceea că oamenii (eroii) „sunt nimbaţi, în viaţă, de taine, mistere şi legende”, ca o ardentă „aureolă” a credinţei, în „nemurirea” cuvântului.
Tot astfel, vizualizăm istorisirea „Vocea de dincolo”, fantastă spovedanie a revoluţionarului Nicolae Bălcescu; ori „Scrisoare lui Hemingway” (în căutarea bătrânului pescar, din nuvela Bătrânul şi Marea, în imaginarul tentant şi cosmopolit, al Cubei). Întâlnirea din Cetatea Eternă (naraţiune la persoana întâia, în care „aurul” şi „statuile dacice”, la Roma, îl fac pe autor să aibă revelaţia „întâlnirii cu propriul său sine istoric”. Nu în ultimul rând, ci chiar în primul, fiindcă dă (şi) titlul volumului, este mica nuvelă Regimentul Alb. Cea mai vestită luptă a românilor cu armata lui Mackenson, la Mărăşeşti, în 1917, „bătălie la baionetă”, a devenit „albă”, în legendele poporului român, pentru că soldaţii au fost surprinşi „dezbrăcaţi”, în vreme ce făceau baie, despăduchindu-se, în apele Siretului. Nu există elev român, care să nu fi memorat, în şcoală, această faptă exemplară, despre eroism.
Regimentul Alb reprezintă volumul cel mai tentant, la lectură, din creaţia de beletristică mitico-istorică a lui Ioan Barbu. Expresivitatea literară – pitorească, înaripată, aproape calofilă, nu aparţine numai jurnalistului profesor, care a fost, în tinereţe, la București și la Siliştea-Gumeşti, satul lui Marin Preda, ci şi reporterului, publicistului, iar astăzi, scriitorului complet, descifrând taina Seherezadei – despre povestea (poveştile) nepieritoare.
Constantin ZĂRNESCU

IMPORTANT:  Vineri, 22 ianuarie, la Biblioteca Județeană ”Antim Ivireanul”, ora 12.00, are loc lansarea noului volum de povestiri al scriitorului Ioan Barbu –„RĂPIREA SÂNGERÂNDĂ” – apă­rut, recent, la Editura Inspirescu, din Satu Mare. Lansarea are loc cu prilejul adunării festive ocazionată de aniversarea a 26 de ani de la fondarea ziarului ”Curierul de Vâlcea”, primul cotidian privat și independent din România postde­cembristă.

Etichete: , ,

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Cultura