Tot adevărul despre descoperirea de la Mihăești: CE AU SCOS, DE FAPT, LA IVEALĂ ARHEOLOGII la marginea Râmnicului?
dr. Ion Tuțulescu și dr. Carol Terteci, „T&T” (tandemul de elită al arheologiei vâlcene) nu sunt la prima isprava de acest fel
Vestea că, la marginea de sud a Râmnicului, a revăzut lumina vieții o așezare romană a învolburat Internetul care, deja cariat de fake-news-uri, a răspândit mai multe aberații decât adevăruri despre ceea ce au descoperit cei mai buni doi arheologi ai Muzeului Județean Vâlcea. În acest sens, dr. Ion Tuțulescu, cel care a condus efectiv șantierul timp de două săptămâni, lămurește totul.
Domnule Tuțulescu, vă rog să ne explicați dumneavoastră cum a început toată această poveste?
Am fost înștiințat de către Direcția pentru Cultură că, în zona Căzănești, se va realiza un diagnostic arheologic datorită faptului că atât în Repertoriul Arheologic Național cât și în Lista Monumentelor există câteva situri care nu sunt bine delimitate. Așa s-a ajuns la diagnostic, iar celor doi investitori le-a fost comunicată obligația de a stabili clar situl, delimitarea sa. Am trasat 20 de sondaje arheologice prin care am delimitat sud-estul așezării, situl de epocă romană. De ce vorbim despre limită? Pentru că în zonă am identificat un cuptor de ars ceramică, plasat, de regulă, în zona limitrofă a așezării din cauza pericolului de incendiere și răspândire a focului în toată așezarea. În timpul cercetărilor arheologice, am identificat două structuri de locuire, două locuințe din lemn și chirpici, adică lut bătătorit. Suprafața lor este una foarte mică. Când realizăm un diagnostic arheologic, folosim tehnica tablei de șah, ca să putem acoperi o suprafață cât mai bine pentru delimitarea sitului. Este o tehnică preluată din Franța. Chiar Comisia Națională de Arheologie ne-a impus din urmă cu patru-cinci ani realizarea diagnosticurilor pe acest model.
Ce ați mai scos la lumină?
Pe lângă aceste două locuințe, am mai descoperit câteva complexe adâncite, de tipul gropilor menajere, unde romanii, care erau foarte atenți și bine organizați, aveau grijă să arunce resturile, pe care le acopereau ulterior cu pământ. În ultima zi a șantierului, am mai identificat și un șanț de dren sau de apărare, încă nu putem afirma cu certitudine. Încă nu ne putem da seama 100%…
Cu alte, cuvinte, în mod cert, vorbim de așezări romane?
Absolut! Sunt romane.
Era o așezare civilă sau una militară?
Încă nu avem date concrete care să ne încredințeze în vreo direcție sau alta. În literatura de specialitate, sunt amintite câteva cărămizi ștampilate, cu numele unei unități militare, dar diagnosticul nostru nu a descoperit încă aceste cărămizi ștampilate.
Ce urmează de aici încolo?
În maxim 10 zile, urmează să iasă raportul de diagnostic arheologic. Apoi, urmează să fie înaintat Direcției de Cultură, care va trimite Comisiei zonale. Propunerea arheologilor, cât și a Direcției va fi aviz favorabil pentru construcție în zonă numai cu descărcare de sarcină arheologică.
Adică?
Noi, în vara aceasta, vom reveni în zonă și vom cerceta amprentele investițiilor care vor fi propuse acolo.
Domnule Tuțulescu, avem de-a face, la Mihăești, cu o descoperire cu adevărat senzațională și neașteptată sau aveați deja ceva informații și bănuieli că astfel de așezări erau inevitabil îngropate acolo?
Despre zona respectivă aveam informații, dar nu știam cu exactitate unde este acest sit. Nu aveam date clare pe această temă. Știam însă că este un sit în zona respectivă, dar nu aveam locația precisă, așa cum suntem noi, arheologii, obișnuiți să lucrăm punctual.
Ce fel de întindere poate să fi avut această așezare? Era un sat sau un oraș?
În acest moment, nu mă pot pronunța. La datele de care dispunem după aceste două săptămâni de muncă alături de colegul meu, dr. Carol Terteci, nu putem înainta informații suplimentare. Nu este, însă, exclus să vorbim de o așezare întinsă pe patru – cinci hectare, adică întregul platou de acolo. Ne lipsesc deocamdată elementele definitorii, săpătura arheologică este încă la început, iar pentru a vă răspunde la această întrebare ar fi nevoie de realizarea mai multor cercetări arheologice…
Cum ar fi?
O poză realizată din avion, o poză dintr-o dronă foarte performantă. Ar fi benefică o scanare LIDAR, care folosește trei sisteme de bază: scanarea laser pentru o cât mai bună măsurare a distanțelor, sistemul de poziționare global (GPS) și Inertial Measurement Unit (IMU) pentru înregistrarea orientării. Numai așa am putea depista structuri de piatră în zonă și detalia zona…
Câte piese ați ridicat de la fața locului pentru Muzeul de Istorie?
Nu vă pot spune pentru că ele sunt deja intrate în procesul de restaurare și conservare, dar pot să vă dezvălui că locuirea din zonă este una de scurtă perioadă. Stratul de cultură la Mihăești este de 20-25 centimetri ceea ce se înseamnă că poate fi vorba de 50 ani. Cum spuneam, lipsa elementelor din piatră constituie un argument pentru această afirmație cu atât mai mult cu cât romanii se axau pe edificii din piatră. Ceea ce mi se pare foarte important și pentru această așezare, cât și pentru cea din 2009, de la Ocnița, lângă barajul de reținere a saramurii, avem un material dacic în complexele romane! Adică și aici, acum, la Mihăești, cât și în cazul așezării de la Ocnele Mari, vedem coexistența dacilor cu romanii în timpul ocupației, ceea ce este un detaliu extraordinar de important. Vreau să adaug că așezarea avea rolul de a supraveghea, în baza literaturii de specialitate, culoarul comercial Râmnic-Horezu. Nu ar fi singura. Tot din literatura de specialitate, aflăm despre o așezare de epocă romană iar pe această rută, rămân nedescoperite, în mod clar, și alte așezări similare. Ar fi imposibil să nu fie…