Sfântul Andrei – ocrotitorul românilor și al României
Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol Andrei în fiecare an, pe 30 noiembrie. Acesta este considerat și ocrotitorul României.
Andrei s-a născut la Betsaida, un mic orășel de pe malul lacului Ghenizaret. Fiu al lui Iona, care se trăgea din Galileea și frate al lui Petru, printre primii ucenici ai Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Înainte de a sluji pentru a propovădui cuvântul Domnului și de a deveni Apostol, Andrei a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. La o zi distanță după Botezul Domnului în Iordan îl vede pe Ioan cum arată cu degetul spre Hristos și zice „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”.
Astfel, îl convinge și pe Petru să îi ofere toată dragostea lui Hristos. Din acest motiv Sfântului Andrei i se mai spune „cel dintâi chemat al Domnului”.
Alături de ceilalți Apostoli, îl urmează și însoțește pe Mântuitor pe drumurile Țării Sfinte, bucurându-se de toate cunoștințele și de iubirea nemărginită a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Asistă și la foarte multe minuni pe care Hristos le-a făcut atât timp cât El a fost în forma trupească pe Pământ. S-a împărtășit din cuvântul dumnezeiesc, cel dătător de viață. De asemenea, Andrei a văzut și Patimile Domnului, plângând nespus de mult la moartea Mântuitorului. Totuși, credința sa a rămas de neclintit iar Domnul nostru i se arata atât lui cât și celorlalți apostoli în ziua Învierii.
Conform scrierilor bisericești, Andrei merge în Bizantia, Tracia, Macedonia și Bitinia și toate ținuturile de lângă Marea Neagră, de la Dunăre și Sciția și până în Crimeea să propovăduiască cuvântul și iubirea Domnului nostru. Zăbovește multă vreme în fiecare locaș pentru a îi învăța pe toți oamenii despre credința cea dreapta și despre iubirea lui Hristos. Păgânii încearcă să îl alunge însă Andrei biruie toate împotrivirile cu ajutorul Mielului lui Dumnezeu.
După ce se sfârșesc pelerinajele sale în toate aceste ținuturi se întoarce la Bizantia unde îl hironește ca și episcop pe Stahie. Andrei sfârșește ca și mucenic, fiind răstignit lângă Corint, la Patras, unde este așezat cu capul în jos pe o cruce în formă de X. Aceasta cruce avea să devină cunoscută drept „Crucea Sfântului Andrei”.
În România, Sfântul Apostol Andrei este cunoscut drept ocrotitorul țării deoarece a propovăduit Evanghelia și cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Drept dovadă avem toponimele din zona Dobrogei precum Peștera Sfântului Andrei, Pârâiașul Sfântului Andrei.
Tradiții și superstiții
În popor, noaptea de Sfântul Andrei este un fel de Halloween al românilor, însoțită de foarte multe tradiții și superstiții. Conform oamenilor, în această seara spiritele ies în lume, lupii vorbesc cu grai omenesc în timp ce oamenii se apară de toate cele rele cu ajutorul vrăjilor și al usturoiului.
Există foarte multe obiceiuri și superstiții legate de Sfântul Andrei. Marea majoritate au de-a face cu revolta, cu măritișul și cu protecția oamenilor împotriva spiritelor rele care, în această seară, bântuie alături de cei vii.
Oamenii mai superstițioși sunt de părere că în noaptea Sfântului Andrei lupii încep a vorbi cu grai de om, spunând lucruri de-a dreptul înfiorătoare. Mai mult, cei care au nenorocul de a fi atacați de acești lupi în această noapte se vor transforma în vârcolaci.
Iată și câteva obiceiuri care se practică în noaptea de Sfântul Andrei:
Pentru a reuși să alunge spiritele rele, românii folosesc usturoiul pretutindeni, fie la grajdurile animalelor, fie la cruciulițele făcute pe mâinile copiilor.
Aceasta este o așa-zisă noapte magică, când pentru a se ține în cumpănă răul, se recurge la diferite gesturi care au menirea de a proteja oamenii. Unul dintre acestea este faptul că se unge cu usturoi pragul casei, ușile, geamurile și toate locurile pe unde spiritele rele ar putea intra în casă. Până și la grajduri se punea usturoi, astfel încât vrăjitoarele sau răul să intre în animale.
De asemenea, oamenii cred că în ajun apar și strigoii, ființe cu suflete pedepsite deoarece au dus o viață nepotrivită sau luată prin violență, care bântuie străzile. Pentru a se apăra, oamenii se foloseau de usturoi, în timp ce copiilor li se făcea cruciuliță cu usturoi pe mânuțe, mâncare cu usturoi.
Fetele care doresc să se mărite obișnuiesc să ascundă sub pernă un fir de busuioc pentru a-și visa iubitul.
În miezul nopții, fetele obișnuiesc să întoarcă un ulcior de lut cu gura în jos și pun pe fundul vasului trei cărbuni încinși. Mai apoi rostesc o incantație pentru a cuceri inima iubitului cu care ajung să se mărite.
Iar fetele care doresc să își vadă ursitul obișnuiesc să stea goale între două oglinzi la miezul nopții, ținând în mâini două lumânări aprinse. În oglinda din spate se vad de obicei scene din viitorul acestora, dar și chipul celui sortit.
O altă modalitate de a afla cum arată iubitul este următoarea: fata ține în mână două lumânări aprinse și privește într-un pahar cu apă în care a fost pusă o verighetă sfințită pentru cununie.
Iar cei care vor să afle dezlegarea unor mistere sau enigme din trecutul lor trebuie să ia parte la un ritual bizar în cimitir. Într-un vas cu apă descântată aceștia vor vedea tot ce s-a petrecut.
Din popor a mai apărut și superstiția conform căreia spiritele rele nu vor putea intra în casă dacă gospodinele întorc de cu seară toate cănile sau vasele cu gura în jos. Tot pentru alungarea spiritelor se agață și usturoi la intrare, iar animalelor li se pune busuioc în mâncare și în apă câteva picături de agheasmă.
Gospodarii obișnuiesc ca de Sfântul Andrei să pună grâu la încolțit pentru a afla cum va fi recolta de anul viitor, dar și cât de prosperă va fi casa și familia lui în anul ce vine.
Nu în ultimul rând, vremea din noaptea de Sfântul Andrei ne va spune cum va fi iarna care urmează. Dacă oamenii au parte de un cer senin în această noapte, iarna care vine va fi una blândă.