Sculptorul Constantin Gh. Mihăilescu şi Râmnicul


Motto: Încearcă să cunoşti mai bine Râmnicul, istoric, cultural şi economic, cu atât îl vei preţui şi iubi mai mult

 

Născut în satul Bereşti, din actualul judeţ Suceava, la 14 octombrie 1881, şcoala primară o face în lângă locul de baştină, apoi cursurile secundare la liceul din Focşani, absolvit în 1900. Intră, mai târziu, prin concurs, ca bursier, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, urmând şi cursurile de sculptură sub îndrumarea maestrului Hegel, pe care le duce la bun sfârşit în 1905, prin absolvirea cu succes a Institutului. Din lipsa mijloacelor materiale, pentru continuarea studiilor artistice, în 1905, este nevoit să primească o catedră de desen şi caligrafie, în învăţământul secundar. Se avântă cu toată inimă în această prima misiune, scriind, tot în acea vreme, şi o serie de articole în revista generală a învăţământului. În articolele sale, abordează probleme cu privire la tehnica desenului şi a caligrafiei. Sărăcia îl ţine departe de sfera artistică şi tocmai în 1908, reuşeşte să execute prima lucrare importantă sub numele de „Cap de ştrengar”, care, imediat, atrage atenţia cunoscătorilor de arte. 

În urma examenului de capacitate, în  învăţământul secundar, devine profesor de desen şi caligrafie la Liceul „Alexandru Lahovary” din Râmnicu Vâlcea. În anul 1909, expune la Salonul Oficial din Bucureşti, două lucrări „Somnul” şi „Băbuţa”, lucrări apreciate de presa de specialitate. De acum, va fi un exponent permanent al Salonului Oficial din Bucureşti, unde va expune pe toată durata 1909-1916. În 1911, obţine un premiu la această expoziţie pentru ca, doar un an mai târziu, să obţină premiul întâi la un concurs de machete. În 1915, pentru merite artistice deosebite, Mihăilescu este ales membru al Societăţii Artistice din Bucureşti. Este şi anul în care mai dobândeşte un alt premiu din partea Salonului Oficial din Bucureşti. Este ales şi devine parte din Societatea Generală a Artiştilor din România, pentru premiile luate la diferite competiţii, expoziţii şi saloane oficiale cu opere ca„Moş Iancu”, „Somnul ”, „Băbuţa”, „Artistul vesel”, „Pastorul”, „Cu bobsling”, „Studiu de expresie”, „Dispus”, „Ciobanul”, „Joc de copil”, „Compoziţia din pribegie”, „Surâs inocent”, „Duioşie” dar şi cu busturile „Profesorului Nicolae de la Olt”, „Costache Negri”, „Spiru Haret”, „C-tin Brâncoveanu” cât şi cu ansamblul monumental din Parcul Zăvoi, dedicat „Domnitorului Barbu Ştirbei” despre care vom vorbi mai detaliat în conţinutul acestui articol. În anul 1923, este decorat cu medalia „Răsplata muncii”, clasa I, pentru învăţământ. Iniţiază cercul de educaţie artistică, din oraşul Râmnicul Vâlcii, în anul 1918 care va fiinţa până la moartea sa, petrecută în 1928. Se ocupa cu sculptura, pictura şi desenul şi în casa lui, toate aceste arte îşi aveau fiecare altarul său, prin expunerea, în mod artistic, şi în mic a lucrărilor executate.

„Cu prilejul primei manifestări a Cercului de Educaţie Artistică, din Râmnicul Vâlcii, la 1919, d-l colonel I. Rădulescu ne-a adus la cunoştinţă că, la Bucureşti, o familie de origine vâlceană, înrudită cu familia Capelleanu, posedă o interesantă colecţie de tablouri şi sculpturi, pe care ar dori s-o dăruiască unei instituţii de cultură din Râmnicul Vâlcii. Cum la liceul din oraş este o viaţă şi mişcare artistică intensă, crede domnia sa că ar fi bine să se primească această donaţie de către liceu, rămânând să intervină la Bucureşti în acest scop…”

În urma acestor demersuri, la precis la Ministerul Instrucţiunii, în iulie 1921, se primeşte următoarea adresă cu numărul 45409: „Domnule profesor, avem onoarea de a vă face cunoscut că Ministerul vă numeşte în Comisiunea de Recepţionare a tablourilor şi lucrărilor de artă, donate de către doamna E.P. Capelleanu, liceului din Râmnicul Vâlcii. Din comisiune face parte şi domnul St. Spirescu, director general din minister, ca reprezentant al său, cu care veţi decide ziua recepţiei. Director general, Teişanu, şeful serviciului, D. Teodorescu”.

La recepţionarea lucrărilor de artă, s-a întocmit următorul proces verbal: „În conformitate cu rezoluţia ministerială nr. 45409, din 1921, privitoare la donaţiunea pe care o face d-na Esmeralda P. Capelleanu, a unei colecţiuni de tablouri a defunctului său soţ, Paul Capelleanu, pe care o dăruieşte liceului din Râmnicul Vâlcii, subscrişii Şt. Spirescu, director general al bunurilor, reprezentând Ministerul Instrucţiunii şi C. Gh. Mihăilescu, profesor din partea liceului din Râmnicul Vâlcii, am inventariat astăzi, 10 iunie 1921, la locuinţa doamnei Capelleanu, din Bucureşti, strada Popa Tatu, nr. 76, colecţiunea de tablouri în chestiune, de faţă fiind, pe lângă doamna Capelleanu şi domnul Steriade, artist pictor, după dorinţa doamnei Capelleanu.” Au fost preluate 74 de opere de artă în valoare de 189.300 lei.

Pentru completarea galeriei de artă, s-a făcut apel către toţi artiştii din ţară să binevoiască a dărui câte o lucrare, fiind vorba de o operă de bine. La acest apel au răspuns, în timp, d-na pictor Denize Iordănescu şi sculptorii C.Gh. Mihăilescu şi I. Iordănescu (Spicuiri din Catalogul Muzeul „Paul Capelleanu”, de la liceul din Râmnicul Vâlcii, p.5-8). „… Din bogata colecţiune de lucrări artistice, opere de ale sculptorilor pot fi amintite: sculpturile realizate de I. Georgescu, Păciurea, Iordăchescu, Spatte şi picturi de Th. Aman, Strâmbu, J. Alpar, Verona, Steriade, Jiquide, Serafim, Luchian, Vermont, Artachino, Kimon Loghi şi alţii. Organizatorul muzeului este d-l C. Gh. Mihăilescu, sculptor şi profesor” (Arhivele Olteniei, anul II, nr. 10, noiembrie-decembrie, 1923, p.491).

La Căminul Cultural al Bisericii Buna Vestire, din Râmnic, s-a organizat şezătoarea culturală, duminică 18 martie 1928, ora 4 după-amiaza, la care a vorbit d-nul profesor C.Gh. Mihăilescu despre pictorul Aman, viaţa şi opera lui. (Dosar nr. 1-10 – 1927 – 1930).

Duminică, 29 aprilie 1928, s-a sărbătorit aniversarea a 10 ani de la Unirea Basarabiei u patria mamă, cu subiectul „Unirea Basarabiei”. La orele 11, a oficiat serviciul religios de la Catedrala Episcopiei, a vorbit comandantul Regimentului 2 Vâlcea, colonel Cristescu.

La ora 5, după-amiaza, la teatrul Andreani, s-a dat un festival public deschis prin intonarea imnului naţional cântat de elevii şcolii secundare şi de muzică militară. Domnul profesor C. Gh. Mihăilescu, preşedintele secţiunii Ligii Culturale, a ţinut o conferinţă despre solidaritatea şi despre sentimente naţionale şi patriotice. (Spicuiri din presa râmniceană a vremii).

Printre îndatoririle sale de profesor, a reuşit să insufle elevilor gustul estetic şi artistic al artei în general şi al desenului, în special. Suflet cinstit şi mulţumit cu produsul muncii lui, Mihăilescu a mai colaborat cu revista „Cuvântul românesc” care i-a tipărit unele lucrări de desen şi a urmat ideile politice ale profesorului N. Iorga până la finele vieţii sale.

„Cuvântul românesc”, foaie a Partidului Naţionalist-Democrat din Vâlcea. Râmnicu Vâlcea, decembrie 1922- august 1923, un leu numărul, apare sub conducerea unui comitet redacţional şi administrativ format din I. Nisipeanu, strada Temeliei nr.1, Rm. Vâlcea, tipografia Dumitru Apreotesei şi Virgil Grabowski. Colaboratori: T. Anastasiu, C. Daniilescu, P.Drăgoescu, Al. Ionescu, I. Iordăchescu, C.N. Mateescu, C.Gh. Mihăilescu, I. Nisipeanu, sunt reproduse de asemenea apeluri şi unele articole semnate de N. Iorga (Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul”, Vâlcea, pagini din Istoria presei scrise vâlcene, ed. Conphys, Râmnicul Vâlcii, 2001, p.58).

Oraşul Râmnicul Vâlcii are două opere mai însemnate ale acestui artist: monumentul lui Vodă Barbu Ştirbei, care împodobeşte grădina Zăvoiul şi bustul voievodului C-tin Brâncoveanu, aşezat acum în faţa primăriei.

La 1850, vodă ajunge în oraşul pe care-l iubea şi preţuia atât de mult dar şi pentru viile sale de la Suteşti. Cum calcă în Râmnic, vede pe câmpul oraşului de pe marginea râului, în drumul către Sărăcineşti, o frumoasă pădurice a Eforiei. Lipsit de o grădină publică, Râmnicul primeşte din partea domnitorului porunca de a preface în parc public dăruind şi 10 icosari şi o subvenţie anuală pe care a plătit-o cât a domnit. Barbu Ştirbei a mai venit o dată şi la 1852, cu prilejul călătoriei împăratului Austriei care avea să vie la hotar. Râmnicenii păstrează o amintire deosebită lui Ştirbei Vodă şi o recunoştinţă vie atât pentru estetica şi igiena grădinilor publice ca şi pentru triumful dreptăţii şi al legalităţii: „Nimic nu e mai scump decât dreptatea şi respectul legilor într-o ţară pentru binele obştesc”. Cuvinte pronunţate la destituirea prefectului de Vâlcea, pentru abuz de administraţie.

Cu efortul nedrămuit al braţelor lui viguroase, sculptorul Mihăilescu elibera din închisoarea materiei moarte un magnific trup de femeie, care ţâşnea deasupra pietrelor cenuşii, strălucitor de viaţă şi tinereţe, purtând un gingaş surâs pe faţă şi braţele, ca două aripi pregătite pentru zbor. Cu mâinile lui, artistul săvârşea gestul izbăvirii trupului prin îmbrăţişarea ostilă a pietrei. Oare îi spusese gingaşei femei cu braţele ca două aripi, după ultima lovitură de daltă? „Şi, acum, zboară!”. O singură fisură se poate constata în creaţia sa: statuii nu lipseşte decât viaţa. Vâlcenii pot fi felicitaţi din toată inima pentru că au avut fericita idee ca, în Râmnic, să se ridice primul monument întru gloria marelui domnitor şi a neamului pe care l-a înălţat în vremuri grele. În bustul lui Brâncoveanu se vede seninătatea şi mândria unui domn care, după o domnie lungă, bogată, ctitor de multe mânăstiri şi un pilon al culturii bisericeşti, a murit de sabia păgână, departe de casă şi ţară. În cimitirul Sfântul Ioan, mai sunt şi alte câteva monumente create de mâna lui Mihăilescu.

Duminică, 24 iunie 1928, la orele patru, după-amiaza, a încetat din viaţă sculptorul Constantin Gh. Mihăilescu, profesor secundar al liceului Alexandru Lahovari, preşedinte al  secţiunii Râmnicu Vâlcii a Ligii pentru Unitatea Culturală a Tuturor Românilor şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Societăţii Cooperative „Matei Basarab”, de librărie şi tipografie din capitala judeţului Vâlcea (Naţionalul Vâlcii, anul I, nr. 6-7, iunie-iulie, 1928).

Soţia răposatului profesor oferă pentru loteria balului de la 18 ianuarie 1930, dat de secţiunea Ligii Culturale Râmnicul Vâlcii, bustul „Dispus”, operă de sculptură în ghips a decedatului. Oferta este făcută de d-na Sofia C. Mihăilescu iar opera este câştigată cu bonul nr. 25 de un fost elev al profesorului Ionescu Goangă, şeful Poliţiei oraşului Râmnicul Vâlcii. (Dosar nr.2/1927-1937)