Regretul fostului deputat Grigore Răban: „Nu s-a aprobat legalizarea ilegalităților în aplicarea Legii 18”

Fostul deputat, Grigore Răban, actualmente președintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor din Râmnicu Vâlcea, consideră că, dacă s-ar fi dat undă verde Legii legalizării ilegalităților pe Legea 18, multe probleme ar fi fost rezolvate, n-am mai fi avut atâtea legi care au dus la fărâmițarea pământului, sălile tribunalelor n-ar fi fost pline…„Dezbaterile parlamentare din Camera Deputaților, din ziua de 08.02.1993, cu prilejul constituirii unei comisii de anchetă pentru verificarea aplicării prevederilor Legii nr.18 din 19.02.1991, la care eram prezent ca deputat, m-au răscolit prin intervențiile unor «participanți» rău-intenționați în domeniul dezbătut, astfel: deputat, Vasile Lupu: «Cauza reală stă în Legea fondului funciar care a însemnat al treilea mare jaf al țărănimii din România, după război. Primul a fost în perioada confiscărilor și cotelor, al doilea în timpul colectivizării, al treilea în timpul aplicării acestei legi. Dacă o lege care prin conținutul ei, prin dispoziții imperative se cerea aplicată în câteva luni, și după doi ani de zile n-a reușit să fie aplicată nici în proporție de 25%, după informațiile noastre, nici în următorii 5 ani nu se va reuși să se aplice această lege..». De asemenea, redau și alte intervenții: deputat, Zoner Constantin Șerban Rădulescu: «Chestiunea aceasta a aplicării legii fondului funciar, știm cu toții că este o chestiune care frământă o întreagă țară și lumea satelor. Și eu, în județul pe care-l reprezint, am nenumărate cazuri de abuzuri de tot felul, mergând între altele și la nerespectarea unor hotărâri judecătorești, rămase definitive, de către primari..», deputat Nicolae Cerveni: «…Parlamentul va avea informații suficiente pentru a putea să supună Guvernului la o chemare, pentru a traduce în fapt o lege imperfectă care a așteptat prea mult ca să dea rezultate în această țară…în economia căreia se dorește și inexistența unei legi a fondului funciar, care să dea niște rezultate așa cum am așteptat…”, deputat Valeriu Tabără: «Este necesară această comisie de anchetă, pentru că abuzurile care se fac în unele societăți cu capital de stat sunt cele care diminuează mult în prestigiul agriculturii, acționarii au rămas neremunerați de 3 ani de zile». Redăm mai jos părerea ex-deputatului Răban:
„Ca fost membru al comisiei județene de aplicare a Legii 18/1991 deputat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996, ca membru al mai multor comisii privind agricultura, printre care și cea la care facem referire, precizez că termenul limită pentru aplicare a legii analizate, era 20.08.1991, termen până la care trebuia încheiată reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate pentru cele 6.236.582 de persoane care considerându-se îndreptățite de lege au depus cerere să primească pământ. Termenul s-a dovedit iluzoriu pentru întreaga țară cât și pentru județul Vâlcea, așa cum reiese și din NOTA „POLITICĂ” privind stadiul aplicării legii fondului funciar pe localități și apartenență politică a președinților comisiilor locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 la data de 04.04.1991.
Nu puteau să aibă un alt tratament nici IAS-urile, stațiunile viți-pomicole, precum și cercetarea acestora. Rezultatele anchetei au scos în evidență eșecul legii fondului funciar care a determinat distrugerea pur și simplu a cooperativelor agricole de producție, fapt ce nu  s-a întâmplat în nicio altă țară fostă socialistă, unde transformările necesare perioadei de tranziție s-au petrecut pe fondul păstrării marilor unități agricole cooperatiste, a dotărilor și mijloacelor tehnice aferente, principiul agricol cooperatist existând și manifestându-se cu brio și în alte țări occidentale. De ce numai la noi a trebuit să se procedeze ca-n junglă? De ce ruinarea dotărilor agricole de miliarde făcute cu sudoarea întregului popor? De ce sutele de mii de hectare nearate, nesemănate, neculese? Asta să fie „Pariul” cu agricultura, trâmbițat de „echipa” postdecembristă?
Vor trebui ani mulți pentru revenirea acestui sector de temelie al economiei noastre naționale. Așa „comuniști” cum erau , economia agrară din România postbelică s-a făcut cu truda oamenilor acestui pământ românesc. Există un adevăr care face parte din viața noastră: nici animalele, nici grajdurile, nici plantațiile nu au făcut politică, nu erau comuniste! Și totuși le-au făcut praf în realitate, și-au bătut joc de propria noastră muncă.
Ca membru al Comisiei de Anchetă, știind că analiza acesteia nu s-a făcut în toate județele țării privind aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991, iar în cele 18 județe verificate nu s-a putut acoperi întreaga suprafață și toți marii deținători de terenuri, fiind imposibil inventarierea tuturor ilegalităților de aplicare a acesteia, personal, nu am fost de acord în totalitate cu precizările raportului întocmit, semnându-l la 14.06.1993 cu mențiunea: «Se impune luarea de măsuri urgente cu cei care se fac vinovați de aplicarea greșită a Legii nr.18/1991; Nu sunt de acord ca în momentul actual să se aducă modificări sau amendamente care blochează finalizarea aplicării legii amintite și care ar genera convulsii sociale».
Constituirea comisiei de anchetă cât și raportul întocmit de către acesta au urmărit ascunderea adevărului privind ilegalitățile făcute în aplicarea Legii nr.18/1991, motivarea amendamentelor de  modificare a legii amintite sau înlocuirea printr-o altă lege .etc”.