„Popas” în anii interbelici

• o carte-eveniment

Sub privirile admirative ale unui număr impresionant de iubitori de istorie (în aceeași măsură de litera­tură), s-a desfășurat întâlnirea* cu Lili­an Zamfiroiu și cartea sa „Relații diplo­ma­tice româno-italiene” (1918 – 1940), apărută recent la editura bucu­reș­teană Tritonic. Am asistat la un reci­tal de cuvinte vrăjite din partea unor titani, din istorie și literatură: acad. prof. Ioan Aurel Pop (Cluj-Napoca), prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, mem­­bru cores­pon­­dent al Academiei Ro­mâne, preșe­dintele Uniunii Scriito­rilor din România, prof. univ. dr. Viorel Faur (Oradia). Deși realizată de un filo­log, au subli­niat distinșii vorbitori, lucrarea cons­ti­tuie o cercetare știin­țifică de valoare, Lilian Zamfiroiu do­vedindu-se a fi un cercetător obiectiv, sobru și competent al amprentelor lăsate în cultura diplo­matică dintre cele două conflagrații mondiale de guvernele României și Italiei. Au mai făcut aprecieri asupra operei și auto­rului său prof. Sanda Augustina Cons­tantinescu, ing. dr. Ion Cîlea, Bogdan Hrib, editorul cărții, dr. Valerian Din­cu­lescu, prof. Elena Udrea, deputatul Aurel Vlădoiu.

Un emoţionant cuvânt de dragoste a rostit Doamna Maria, mama auto­rului, dascăl de o rară distincţie profe­sională şi nobleţe sufletească. Domnia sa a mărturisit, în cuvinte simple şi calde, cum i-a vegheat, ocrotit şi ajutat creşterea, din cuibul copilăriei până în piscul zilei de azi. Tulburătoare evo­care, într-o atmosferă de Catedrală, când în sufletul fiecărui participant s-a coborât sfânta pace a aducerilor-aminte.

Diplomatul Lilian Zamfiroiu, printr-o disertație cu iz sentimental, ne-a spus cum și-a construit cartea, condu­cându-ne prin labirintele și misterele documentării și scrierii acestei lucrări cu aspect științific riguros – cum mărturisea –, dar dublat de o latură umană îmbietoare , ce pune în lumină două lumi de sorginte romanică, aflate într-un dialog plasat adesea pe traiec­torii sinuoase și chiar contradictorii. O muncă de Sisif inteligent, o trudă de benedictin desfășurată câțiva ani, studiind în arhive și biblioteci: sute de documente cercetate în original sau zeci de cărți citite, pentru a scoate la lumină panorama relațiilor diplomatice româno-italiene dintr-o perioadă destul de tulbure a istoriei secolului 20.

Lucrarea este împărțită în 13 capi­to­le (în care sunt incluse și con­clu­zii­le), cel mai întins spațiu acordându-se disputelor italo-române în jurul unor pac­te multinaționale, relațiilor bila­te­rale în anii care preced declanșarea celui de-al doilea război mondial, au­to­rul abordând, într-un echilibru necesar astăzi, un fapt dintr-un moment de cumpănă istorică pentru România: diplomația italiană în vara anului 1940 și implicarea acesteia în „arbitrajul” de la Viena (din 30 august). După ce citești cartea, o concluzie a lectorului: autorul are o viziune armonică a temei abordate; atmosfera cărții nu este tulburată de descrieri inutile. Este o carte avans pentru cele care vor urma; ceea ce a promis și autorul.