Poezie – manifestări ale spiritului uman în familie


Principiul cerului ar fi sintagma, involt transfiguratoare, despre cele nevăzute, de dincolo de murmurul şoaptelor fonemelor instituitoare de sens.

O carte rară (Poezie – manifestări ale spiritului uman în familie, Editura Ceconi, 2011), într-o paradigmă a gramaticii credinţei, după care ar trebui observat, „sacrificarea omului Iisus” nu a produs efecte redemptorii la nivelul speciei. Fiecare nou-venit pe lume este imitatorul obiectiv al Celui răstignit întrucât jertfa de pe Golgota nu poate opera mântuirea omului dacă ilustrează o biografie singulară (Fie aceasta a Cuvântului întrupat”) (Th. Baconsky).

Cartea familiei Cosma propune discursul uman-sacru al iubirii care se divide dar nu se împarte, a celui care a desenat apele pe cer.

A fi apoi o aserţiune de mitologie subiectivă: Câmpul noesic al volumului este precum istoria expresivităţii care tulbură cotidianul.

Mama, prof. Măndiţa Cosma, îşi prezintă copiii şi soţul dr. Ciungan (Cosma) Elena, dr. Prodan (Cosma) Natalia, dr. Cosma Dionisie, dr. Cosma Emanuel, Santa Daniela, pr. Cosma Ioan, teologi, „Cu o atitudine nobilă în faţa vieţii”, curaj din partea tatălui, iubire din partea mamei, cu origine şi nu cu început, cu obârşie şi nu cu început. (Parafrază după Nae Ionescu şi Părintele Galeriu).

Să cităm ca o bucurie a depăşirii teoriilor recente ale comunicării, disipant-angoasante, după care cu cât ne întâlnim mai uşor cu atât comunicăm mai puţin: „M-am închis izvor/ în propriu-mi curcubeu/ nevoia m-a învăţat teama/ şi-am rămas în culoarea-mi/ fluidul formei în mişcare; (EU). Am desenat o privire,/un zâmbet,/şi lacrimi/şi contemplul/acelor lumini./ Am găsit culorile finite/ şi numele lor însă,/culoarea cu care am desenat sufletul,/avea degete lungi şi albe/întinse pe sticla ferestrelor/şi strigă în casele părinţilor… (Culoarea cu care am desenat sufletul)

Rafael Noica mărturisea: „Iubesc ortodoxia nu fiindcă ar fi substanţa substanţelor (Filosofie, istorie, teologie), ci fiind­că nu are nume, ca în praesentia, ubicua, poate, imagoul.

Evident, lectura, va fi, ca şi textul, mai mult etică, fiindcă Mîşkin, restructurează Europa de Est.