Pesta porcină africană – cea mai nouă bătaie de cap a primarilor
Evenimentele epidemiologice din ultimul timp, referitoare la confirmarea unor cazuri de pestă porcină africană la porcii domestici sau mistreţi din țara noastră, fac necesară avertizarea din nou a instituţiilor implicate şi a publicului larg cu privire la evoluţia acestei boli şi a măsurilor de prevenire şi combatere ce se impun atât pe teritoriul naţional cât şi judeţean.
În context, reamintim crescătorilor de porcine, proprietarilor fondurilor de vânătoare şi nu în ultimul rând autorităţiilor locale, implicate, că Pesta Porcină Africană constituie un pericol ridicat de contaminare pentru porcii domestici şi sălbatici, prin faptul că boala este cauzată de un virus foarte rezistent în mediu şi în alimente, respectiv poate rezista 6 – 10 zile în materile fecale, până la 3 – 6 luni în produse din carne de porc, netratată termic şi mai mulţi ani în carnea congelată.
Faptul că un rezervor important de virus se poate identifica în mediul natural, respectiv în populaţia de mistreţi, iar datorită migraţiei mistreţilor în căutarea unor condiţii de mediu favorabile, precum şi a circulaţiei în cadrul comerţului intracomunitar cu animale vii, produse şi subproduse de origine animală, această maladie poate constitui, în continuare o ameninţare şi pentru ţara noastră.
De menţionat că boala nu se transmite de la animale la om, deci nu afectează sănătatea omului.
Cum se transmite ?
Virusul se poate transmite prin contactul animalelor bolnave cu cele sănătoase, în mod direct, dar se poate transmite şi indirect prin: diferiţi vectori, cum sunt carnasierele domestice şi sălbatice, păsări sălbatice; animale care au trecut prin boală şi rămân purtătoare de virus; prin sânge, ţesuturi, secreţii şi excreţii de la animalele bolnave sau moarte; vectori biologici (căpuşe din anumite specii care au parazitat anterior porcii bolnavi); vectori infectaţi ca: vehicule, haine, adăposturi în care a evoluat boala; deşeuri alimentare, cadavre abandonate sau alte materii şi materiale ce pot fi contaminate; circulaţia în habitatul natural a vânătorilor, paznicilor de vânătoare, a pădurarilor şi a altor persoane;
Care sunt semnele?
Principalele semne clinice sunt evidenţiate prin: temperatură foarte ridicată (40,5 – 42◦ C) şi stare febrilă; roşeaţă sau învineţire a pielii, a marginilor urechilor, a vârfului picioarelor, a abdomenului şi pieptului; lipsa poftei de mâncare, apatie şi împleticire în mers, care pot apărea cu 24-48 de ore înaintea morţii; vomitări, diaree (uneori cu sânge) şi urdori la ochi; mortalitatea ridicată, aproape de 100%, intervenită într-un timp extrem de scurt.
Pentru această boală nu există tratament şi nici vaccin eficient, prin urmare toate animalele suspecte vor fi ucise şi distruse, iar în cazul porcilor domestici, proprietarii vor fi despăgubiţi de către stat la preţul de piaţă al animalelor.
De menţionat că, din datele statistice, în teritoriile unde a evoluat până acum, eradicarea şi recunoaşterea stării de indemnitate la boală a durat lungi perioade de timp.
Ce pași trebuie făcuți?
Pentru protejarea teritoriului naţional, în cadrul Programului acţiunilor de supraveghere, prevenire, control şi eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, aprobat şi legiferat anual prin Hotărâri de Guvern, sunt stabilite normele de prevenire şi combaterea acestei boli, acţiuni care fac referire la :
• Informarea Centrului Local de Combatere a Bolilor cu privire la evoluţia boli, măsurile ce se impun pentru prevenirea îmbolnăvirii porcinelor domestice şi sălbatice şi responsabilitatea autorităţiilor locale cu putere de decizie;
• Instruirea personalului din reţeaua sanitară veterinară din judeţ (medici veterinari zonali, medici veterinari de liberă practică împuterniciţi, concesionari) a fermierilor, a operatorilor economici, asociaţiile de crescători de animale şi admistratorii fondurilor de vânătoare;
• Distribuirea de materiale imformative şi postere în toate localităţiile din judeţ, cu privire la recunoaşterea bolii şi la măsurile care trebuie aplicate în cazul apariţiei unei suspiciuni;
• Înstruirea personalului din punctele de trecere a frontierei şi distribuirea de materiale informative în acest scop;
• Înregistrarea în baza de date funcţională, a tuturor exploataţiilor de porcine şi a efectivelor, pe rase şi categorii şi operarea evenimentelor (intrări, ieşiri) la data producerii acestora;
• Respectarea normelor de biosecuritate în exploataţiile cu porcine;
• Supravegherea stării de sănătate a efectivelor de porcine domestice şi a mistreţiilor care habitează în fonduri de vânătoare înregistrate la nivel de judeţ.
• Controlul sever şi permanent al circulaţiei porcinelor domestice, pe teritoriul local, judeţean, naţional şi în activitatea de import, cu respectarea prevederilor legale (aviz sanitar veterinar, documente de mişcare şi de atestarea stării de sănătate a animalelor),
• Monitorizarea efectivelor de mistreţi pe categorii de vârstă şi sexe, a fondurilor de vânătoare, a culoarelor de circulaţie a mistreţilor, a comerţului de carcase şi carne;
• Verificarea mijloacelor de transport animale, privind respectarea normelor de bunăstare şi a condiţiilor în care se asigură igienizarea la înbarcarea şi debarcarea porcinelor;
• Creşterea porcilor în adăposturi închise, asigurând condiţiile de igienă şi microclimat, evitând contactul cu alte porcine din afara exploataţiei;
• Înterzicerea creşterii porcinelor domestice pe gropile de gunoi sau în vecinătatea fondurilor de vânătoare pentru a evita contactul cu populaţia de mistreţi,
• Sacrificarea şi valorificarea cărnii de porc şi a derivatelor, numai în condiţiile impuse de legislaţia specifică,
• Controale la centrul de colectare a vânatului sălbatic, unde se verifică identificarea carcaselor, situaţia sanitară a mistreţilor depozitaţi, ţinerea la zi a documentelor oficiale, modul de valorificare a carcaselor.
• Supravegherea bolii prin afluirea de probe, la laborator prelevate de la porcinele domestice și de la mistreţi împuşcaţi sau găsiţi morţi.
• Asigurarea ecarisării teritoriului, inclusiv în fondurile de vânătoare, conform prevederilor legislaţiei în domeniu.
Împlementarea măsurilor de prevenire a pestei porcine africane, în general şi cu atenţia cuvenită pentru mistreţi, constituie o prioritate în activitatea personalului din reţeaua sanitară veterinară, dar şi pentru personalul angajat din alte autorităţi judeţene şi locale, cu o atenţionare specială pentru fermieri, vânători şi pentru proprietarii fondurilor de vânătoare.