Păcală, Guştere şi maestrul Geo Saizescu

• ultima creaţie artistică majoră a regretatului regizor s-a consemnat la Măldăreşti, cu actori mai mult sau mai puţin profesionişti, dar memorabili
 

Ieri, regizorul Geo Saizescu a fost înmormântat la cimitirul Mănăstirii Cer­nica, după ce UNITER a refuzat cererea familiei ca despărţirea să aibă loc la Cimitirul Bellu, pe Aleea Artiştilor. Tristul eveniment a născut reacţii şi în judeţul nostru acolo unde, în vara lui 2005, s-a turnat ultima producţie importantă din CV-ul genialului regizor de comedii.

În decursul acelei veri, la Măldăreşti, Geo Saizescu l-a readus la viaţă pe cel mai important dintre toate personajele sale într-o peliculă în care şi-au găsit loc nu numai actori profesionişti, dar şi oameni de rând al căror farmec nativ l-a cucerit pe omul de film.

„Păcală se întoarce” i-a avut în rolurile principale pe Sebas­tian Papaiani, Denis Ștefan, Anemona Niculescu, Valentin Teo­do­siu, Magda Catone, Șer­ban Ionescu, Ștefan Sileanu și Nicodim Ungureanu. Filmul a fost realizat la 30 de ani după comedia Păcală (1974). Perso­na­jul principal din primul film, Păcală, are un fiu care îi calcă pe urme și își bate și el joc de prostia și de răutatea omeneas­că.

Filmările au avut loc în mai multe locații din județul Vâlcea, la fel ca și pri­mul film, precum și în județele Argeș și Giurgiu. O parte din cadre au fost filmate în Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni. Alte scene au fost filmate la Conacul Bălceștilor din satul Valea Bălăcească (comuna Nicolae Bălcescu). Dansurile fol­clorice au fost interpretate de Ansam­blul Dor de Plai – Glăvile (instructor Anton Burda), Grupul folcloric de dansuri Hai­ducii – Amărăști (instructor Constantin Dră­ghici), Grupul de dansuri Domnițele – Cos­tești (coregraf învățător Florica Mân­dreci), An­sam­blul de dansuri mixte Brâu­lețul – Bărbătești (instructor prof. Maria Tiță) și Grupul de dansuri Șubele – Tom­șani (instructor învățător Felicia David, coregraf general Maria Constantin). Coor­donatorul general al dansurilor a fost profesorul Elena Stoica.

Între cei care păstrează amintiri plăcute despre acest film se află şi alesul Bărbăteştiului pentru care experienţa acelor zile rămâne o senzaţie extraordinară: „La Măldăreşti, ştiu că am fil­mat aproape o săptămână pentru vreo câteva minute din finalul filmului. Eram în primul meu an de mandat ca primar, ne-a sunat doamna Stoica şi ne-a spus despre ce e vorba. Când am împrăştiat, la rândul meu, zvonul prin comună, nu te mai puteai ţine la ei cât de nerăbdători şi dornici erau toţi să apară în film. Domnul Saizescu mi s-a părut un mare caracter pentru că ne-a iertat toate prostioarele şi stângăciile, că , deh, ce ştiam noi despre filme?! Mai vorbeam când nu trebuia, mai râdeam la vreo replică, în fine… Nu ne-a certat nici o secundă, dimpotrivă. Mi-amintesc că ne vorbea cu „copii” şi pe unul din violoniştii noştri, zis şi Guştere, l-a luat imediat la suflet. A zis că era năs­cut pentru luminile scenei, dincolo de talentul său, avea şi o faţă mai aşa… de Jean Constantin. Ne-am simţit extraordinar, v-o spun sincer. Cred că şi dumnealui a fost mulţumit pentru că s-a creat o atmosferă deosebit de plăcută pe platou, cel puţin pen­tru noi, umplutura, ca să zic aşa, sau figuranţii cum vreţi să ne spuneţi… Am avut şi două seri extraordinare în care am chefuit ceva mai mult, în special, cu Şerban Ionescu, care era de-o ca­te­rincă ceva de speriat. Auzisem că vroiau să mai tragă un film tot cu Păcală, aşa că eram nerăbdători să fim iar chemaţi. A cântat Guştere la vioară atunci de-a stat o săptămână cu fe­bră musculară…”, rememorează cu bucurie Constantin Bănacu.

Cine a fost Geo Saizescu

Regizor, scenarist și actor, marele om de comedie s-a născut la 14 noiembrie 1932, la Prisăceaua, județul Mehedinți. A absolvit Liceul ‘Traian’ din Drobeta-Turnu Severin și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ‘I. L. Caragiale’ din București (1957).

A avut o bogată activitate didactică universitară și de îndrumare a împătimiților în ale actoriei, dar și regiei de film. A fost profesor și prodecan al Facultății de Arte din cadrul Universității Hyperion. A fost director al Studioului de film TV (1972-1976).

Consecvent realizator de comedii de situații construite pe exploatarea unor gaguri fizice și verbale, precum și interpret al unor personaje de plan doi sau episodice, cum ar fi: ‘S-a furat o bombă’ (1961), ‘Lumina palidă a durerii’ (1979), ‘Buletin de București’ (1982)’, ‘Pe malul stâng al Dunării albastre’ (1983)’ etc. A avut apariții în filmele pe care le-a regizat. A avut incursi­uni și în domeniul documentarului și filmului utilitar, cele mai cunoscute dintre acestea fiind ‘Simfonia Deltei’ (1986), ‘Vatra Dornei’ (1987), ‘Semenic, Herculane, Muntele Mic’ (1988).

Din bogata și reprezentativa sa filmografie, la care a lucrat ca actor, dar mai ales ca regizor, menționăm: ‘Doi vecini’ (1958), ‘Un surâs în plină vară’ (1963), ‘Dragoste la zero grade’ (1964), ‘La porțile pământului’ (1965), ‘Astă seară dansăm în familie’ (1972), ‘Păcală’ (1974), ‘Eu, tu și Ovidiu’ (1977), ‘Șantaj’ (1980), ‘Se­cretul lui Bachus’ (1983), ‘Sosesc păsările călătoare’ (1984), ‘Se­cretul lui Nemesis’ (1986)’, ‘Harababura’ (1990), ‘Viață de artist’ (2003), iar în anul 2006, realizează ‘Păcală se întoarce’, o continuare a filmului de succes din 1974. Cel mai recent film al regizorului Geo Saizescu este ‘Iubire elenă’, după Kostas Assi­makopoulos, o coproducție România-Grecia-Italia, a cărei premieră românească a avut loc în mai 2012.

În 2008, în cadrul Festivalului Internațional ECO-ETNO-FOLK Film, Geo Saizescu și-a lansat două volume: ‘Istoria dra­matică a unui film comic – Păcală’ și ‘Svejk – după Hasek’. Este au­torul unor cărți autobiografice, dar și din lumea filmului: ‘Jur­na­lul unui bătrân lup de cinema’, ‘Un surâs…la Balul de sâm­bătă seara’, ‘Astă seară dansăm cu…Bachus’, ‘Mascatul din Santa Fe’.

Din decembrie 2008, semnează articole în revista ‘Clipa’, publicație de profil cultural, fondată de publicistul și scriitorul Dinu Săraru.

Este președintele fondator al Festivalului Internațional de Teatru și Film Hyperion Stud-Fest. Este fondatorul publicației de haz interNAȚIONAL ‘Harababura’ și al Societății Umoristice ‘Păcală’.

De-a lungul anilor a obținut foarte multe premii, printre care: Mamaia 1964 (‘Un surâs în plină vară’), ACIN 1974 ‘pentru con­tri­buția la dezvoltarea comediei cinematografice’, ACIN 1981 (‘Șantaj’), ACIN 1984 (‘Delta de ici…de colo’) etc. În mai 2002, a fost distins cu Premiul de Excelență în Cinematografia Ro­mâ­nească, iar în iunie același an, cu Ordinul Național ‘Serviciul Cre­dincios’ în grad de Cavaler, conferit de Președinția Ro­mâniei.

În 2010, Festivalul Internațional de Film Comedy Cluj-Napoca l-a omagiat pe Geo Saizescu, căruia i-a fost conferit premiul pentru întreaga carieră. De asemenea, organizatorii festivalului i-au dedicat regizorului român un loc special în ca­drul ediției din 2010, fiind prezentate patru dintre filmele aces­tuia: ‘Doi vecini’, ‘Balul de sâmbătă seară’, ‘Păcală’ și ‘Secretul lui Nemesis’.