Obiceiuri și tradiții de Înălțarea Domnului


Azi, calendarul creștin ortodox marchează Ziua Înălțării (prăznuită la 40 de zile după Înviere). Înălțarea poartă în popor și numele de Ispas. În anumite zone, se țin Moșii de Ispas, casele și mormintele sunt împodobite cu crengi de paltin, iar la ferestre se pun frunze de leuștean. Se fac pomeni pentru morți, împărțindu-se mai ales pâine caldă, brânză, ceapă verde și rachiu. Sunt marcate vitele și se taie mieii. Este ultima zi în care se mai pot roși ouă și în care se mai folosește salutul pascal (“Hristos a înviat!… Adevărat a înviat!”), dar mai ales în forma adaptată: “Hristos S-a înălțat!… Adevărat S-a înălțat!”. Conform unei legende populare, la nașterea lui Iisus, în grajdurile lui Crăciun, boii au fost blânzi și liniștiți, dar caii și-au cam dat în petec. Atunci Maica Domnului i-ar fi blestemat să nu fie sătui decât în ziua de Ispas sau Înălțare (joia din săptămâna a șasea de după Paști), căreia i s-a spus și “Paștele Cailor”. Cu timpul, expresia “la Paștele cailor” a ajuns să însemne nu “mai târziu” sau “altă dată”, ci “nicicând” (echivalentă cu “la Sfântu” Așteaptă”).
n Ionuţ POPA
TAG: EVENIMENT, SPIRITUALITATE, ÎNĂLȚARE