La aniversară: Tina POPA – 80

Scris deIoan Barbu, 25 ianuarie 2022

Opera unui artist național
Moto
„Tina – un suflet frumos ce și-a păstrat cu tandrețe o demnitate neștirbită.”
• Dan Puric, actor, regizor și scriitor
„Ecaterina Popa – Tina sau Catrinel, pentru cei apropiați – este o personalitate distinctă în peisajul plastic vâlcean, un punct de reper în viața culturală a Râmnicului.”
• Nicolae Barcan, pictor, Sibiu – 2009

Ecaterina Popa – Tina, colega și prietena noastră de drum lung – își sărbătorește astăzi, 25 ianuarie 2022, o vârstă seniorială (80 de ani). Artist plastic de excepție, profesoară, muzeograf, inițiator și organizator de tabere de creație, maestră în alcătuirea de albume de artă – prin picturile sale, podoabe al sufletului, întregește astăzi marea zestre a unor muzee, sedii ale unor instituții, colecții particulare din țară și de peste hotare.
Ne cunoaștem de peste o jumătate de secol. Pentru mine și pentru mulți scriitori, artiști sau admiratori ai artei, destul de mulți, Tina Popa este un simbol nu numai local, ci și naţional, pentru modul în care a adus în prim-plan, în Orașul de sub Capela, valori ale spiritualităţii româneşti. Reputatul scriitor Doru Moțoc scria, în anul 2002, printre alte cuvinte încărcate cu metafore: „A fost o vreme când Tina Popa era principala instituție culturală a Râmnicului. Așa a și rămas. (…) Tina Popa a transferat din lumina sufletului ei în sute, poate în mii de alte suflete tinere, care năzuiau frumosul cel mai frumos din toate cele care face să vibreze sufletul omului. Și, în ciuda faptului că nu i-a fost nici ei mereu ușor, și-a păstrat o seninătate extraordinară și un optimism de care nu se poate să nu te contaminezi.”
S-a mutat dintr-un apartament aflat într-un bloc turn în Dealul Malului, unde și-a construit o casă după gust, ca să poată sluji cu „energie și suflet”, cum zice ea, arta pusă în slujba comunității.
Cine n-a auzit de Casa din Dealul Malului a Tinei Popa!
– Ai realizat, dragă Tina, ce ți-ai visat.
– Într-adevăr! O lume a culorii, o stare permanentă de spirit, o lume cu renume, prin simpozioane, întâlniri de suflet, un loc efervescent cultural-artistic însetat de focuri bengaleze. În ograda mea – sub aerul curat ce îl am rămas în jur – călcăm pe ce are viață, ne înfrățim cu natura și cu limbajul ei, cu structura și arhitectura vegetalului, transpus apoi totul în pictură, ca inspirație…
– Dar, Casa ta din Deal, ce ne poate povesti?
– Casa mea? E o casă aburcată tot pe vise… E un cuib cu căldură patriarhală, împlinire, găzduire, ateliere cu zestre de familie, cu veșminte, ceaiuri tămăduitoare, uleiuri, pomade, alămuri, scoarțe cu păsări în zbor și cu flori de câmp călcate în picioare de atâția artiști ai țării. Și nu numai. Dar și apreciate: pânze, scoici, picturi, conserve, licori îmbietoare, povești spuse și nespuse…
– Îmi amintesc de acele mese „ca la mama acasă”, ce păreau niște daruri ale Domnului ceresc.
– Pentru că Masa, pentru mine, înseamnă savoare, ospeție ca la hanul de odinioară, care adună gândurile, trilurile, într-o aventură culinară permanentă sau ocazională, în funcție de timp și anotimp, un pretext de întâlnire cu energii și experiențe trebuincioase oricui.
– Să ne oprim o clipă și la acele de neuitat Tabere de creație din Dealul Malului pe care le-ai organizat și găzduit ani în șir. Dealul Malului din Râmnic devenise, în opinia criticilor, spațiul unor experienţe artistice inimaginabile.
– O dislocație a granițelor dintre omul privat și spațiul public – a fost subiectul primei tabere de acest fel din Oltenia. Capacitatea de a pleca nestingherit, fără granițe, într-un spațiu ce aparține întregii lumi. Lucrări din trei ediții ale Taberelor de Creație din Dealul Malului – însumate într-un voluminos Album – au fost găzduite la Bruxelles, la Parlamentul European – în 2004 și 2005 –, la Teatrul Național din București, în paralel cu lansarea Albumului respectiv. Nu pot trece mai departe fără să amintesc de Tabăra de Creație Internațională, a VI-a ediție, cu participare a unor artiști din Bulgaria, Rusia, Republica Moldova, Italia, Germania, Grecia, România. Și, de asemenea, îmi aduc aminte cu plăcere de suita de spectacole și vernisaje – „Orașul venea în Deal” – cu concerte, expoziții pe gard etc.
– Taberele de Creație din Dealul Malului – „marca Ecaterina Popa” – unicat în Râmnicul nostru din Oltenia de sub Munte – au rămas ca zestre patrimonială trebuitoare oricărei comunități și zonă, ca extraclimat artistic pentru promovarea artei interne și internaționale.
– Bine zis. Am luptat pentru un ideal și nu pentru putere. Puterea e un drog. Nu sunt pentru competiții cu învingători, detest diferențele între colegi. Am luptat o viață pentru permanenta înfrunzire a pomilor numiți „Experiență”… De altfel, sloganul taberelor de creație l-am ales special să slujească idealul meu: „Omul sfințește locul! Artistul sfințește totul!” Ador armonia, care înseamnă, în opinia mea, „Artă în orice!” Majoritatea tablourilor realizate în taberele din Dealul Malului le-am donat Primăriei Râmnicului Vâlcea, să înnobileze cu armonia culorilor sufletele râmnicenilor.
Pentru mine, pictura înseamnă patimă și pâine, chin și plăcere. Creația mi-a hrănit existența. Arta e o lume de simboluri. Pot face orice și tot pictură iese. Am trăit o bună parte din timp singură. Singurătatea e motiv de inspirație, am învățat-o să poată deveni dor – și nicidecum prăpastie. Am redus, cu timpul, paleta dorințelor, eforturilor fizice datorate anilor târzii ce îi am… Dar creierul lucrează vizual, obiectele își pierd funcția reală, totul e transfigurat; a vedea – banalul; a privi – excepționalul. Arta recreează viața, artiștii revitalizează lumea, totul din jur (orașul, satul etc.).
– Vreau o definiție a picturii. S-o scrijelesc pe suflet. (Câteva secunde tăcere…) Văd că mă privești cu zâmbetul unei raze a soarelui. Îmi dau seama că-ți place întrebarea de final…
– Pictura nu e o meserie, este o binecuvântare, un dar de la Dumnezeu. Aria strâmtă a unui atelier e pentru pictura lirică reflexivă, suprarealism și abstract, de fapt o sinteză a acestor două ipostaze, într-o paletă destul de delicată, ton în ton, acord strâns, constructiv și sintetizat parțial. Sunt terorizată de armonie. Asta este pictura!
– Din partea familiei „Curierul de Vâlcea”, a colaboratorilor și cititorilor săi, la ceas aniversar – sănătate, belșug în toate și lumină!
La buni și mulți ani, draga noastră Tina!