La Aniversară: Doru Moțoc – 75


Scriitor polivalent: poet, prozator, eseist, jurnalist și dramaturg. Scriitor cu o fire moderată și neagresivă, cu o inteligență ofensivă, care a dat literaturii române o operă care se identifică așa de complet cu marele său talent, fără a știrbi adevărul, fără a-și părăsi misiunea, cum spunea un prieten, de „albatros venit din cer, trimis de către Dumnezeu, să ne ungă inimile și sufletele.”

Doru Moțoc a reuşit să evite temele facile, ploconitoare sau, cum nota o distinsă profesoară, „didascaliile” regimului dictatorial. Printr-un continuu autocontrol al sincerităţii, el a avut grijă să-şi dirijeze scrisul în slujba înnobilării personajelor, impunându-se în dramaturgia naţională într-o vreme deloc favorabilă, când literaţii din provincie reuşeau cu greu să pătrundă în elita ţării.

Timpul e implacabil! Aleargă, nimeni n-a reuşit să-l îmblânzească. Viața ne aleargă și ea. Încă scriu și zorii s-au ivit. Mă uit în calendar: Cireşar, 12. Curge primăvara pe sub fluturi, / visător podeaua curge pe sub tine!/ Lasă-te pe somnul meu, tu vis frumos,/ cade-mi tu în gura mea uscată/ roşie cireaşă dintr-un chiparos, zână inventată!” Este ziua de naștere a prietenului și fratele meu Doru Moțoc. Prietenul și fratele nostru, Doru Moțoc! 

Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi membru de onoare al Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada, doctor „Cum laudae” în filologie – profesorul de critică şi artă teatrală intră în categoria distinşilor seniori ai literaturii române, trecând astăzi frontiera celui de-al patrulea sfert de veac de viață. Al înţelepciunii, cum scriam cu câtva timp în urmă. Venerabila sa vârstă include într-însa desfăşurarea unei vieţi frumoase şi o operă unică, greu de egalat. Dacă numai piesele sale de teatru ar fi tipărite într-o singură carte, am ţine în braţe un tom uriaș. De la un debut fulminant cu „La Colorado, aproape de stele”, reprezentată de Teatrul de Televiziune, la programul-manifest „Teatrul imaginativ” – lansat în revista sibiană „Transilvania” – anii au trecut repede, dar cu folos. O sumară privire asupra cuprinsului acestui volum-monument îl poate edifica pe cititor asupra valorii dramaturgiei lui Doru Moţoc. Un dramaturg „jucat” pe mari scene din ţară şi din alte țări europene, despre care reputatul critic literar Alex Ștefănescu scria, în 2009, în România Literară, în cronica cu titlul „Teatrul lui Moțoc vrem!”: «… Doru Moţoc a inventat un nou fel de piese de teatru: dialoguri lipsite de orice determinare, texte-plastilină din care degetele agile ale directorilor de scenă pot face orice. „Personajele unor astfel de piese – explică Doru Moţoc, scriitor inteligent şi subtil, care trăieşte aparent inofensiv departe de Bucureşti, la Râmnicu-Vâlcea, dar care, iată, trimite de acolo o provocare întregii lumi a teatrului – nu au identitate, nici biografie certă. Locurile de desfăşurare a acţiunii nu sunt numite, nici descrise. Costumele, recuzita, acţiunile fizice ale personajelor, sugerate uneori de text, sunt lăsate la inspiraţia şi imaginaţia regizorilor.” Autorul consideră că acest mod de a scrie „partituri dramatice” poate sta la baza unui teatru imaginativ. „O altă specie a teatrului imaginativ – precizează el – ar putea, dimpotrivă, să ofere un tip de libret ce conţine doar o descriere extrem de amănunţită a locului şi/ sau personajelor, precum şi a câtorva situaţii/momente cu valoare de piloni ai acţiunii sugerate, urmând ca dialogurile să fie imaginate de regizori şi/ sau interpreţi.” Aceste idei şi altele, la fel de ingenioase, sunt formulate în prefaţa volumului de teatru (imaginativ) „Blues pentru saxofon alto”, publicat de Doru Moţoc, la sfârşitul lui 2008…. Se spune, în legătură cu asemenea manifeste literar-artistice: teoria ca teoria, dar practica ne omoară. În cazul lui Doru Moţoc, practica nu ne omoară deloc, ne încântă, şi nu neapărat pentru că ilustrează o concepţie reformatoare despre teatru, ci, pur şi simplu, pentru că autorul are talent literar.»

Când se află acasă şi nu e plecat la vreo lansare de carte ori la vreun festival sau turneu de teatru – la Paris, Marsilia, Roma, Padova, Verona, Civitavecchia, Gyula, Budapesta, Braşov, Piatra-Neamţ ori Costineşti, la Gabrovo, Elbasan, Bruno sau Bruxelles – pe Doru Moțoc îl întâlneşti, seară de seară, la braț, prin Râmnicul nostru, cu distinsa sa soţie. Amândoi străbat Calea lui Traian înclinându-se în fața concitadinilor pe care viața i-a răsplătit cu stima și prețuirea lor sau salutând cu veneraţie Statuia Independenţei, care i-a mângâiat anii, din adolescenţă până astăzi. 

Undeva, în constelaţia Cireşar, s-a aprins o lumină! Străluceşte de şapte decenii și jumătate!

 

Nota redacției: Vineri, 13 iunie, începând cu ora 18.00, Muzeul de Artă – Casa Simian găzduiește o seară literară închinată vieții și activității scriitorului Doru Moțoc. Va fi lansat, cu această ocazie, volumul omagial „Doru Moțoc sau chipurile iubirii de teatru”. Autori: Gh. Deaconu și Ion Soare.

Posting....