Industria vechiului Râmnic

Bulevardul Tudor Vladimirescu

Avem primele informaţii despre acest „drum de ţară” din documentul cartografic din 1790-1791, întocmit de către austriecii Schwantz şi Specht. Drumul în sine începe să se construiască abia din anul 1873 (dosar nr. 58/1873). Va purta numele de „Drumul Rm. Vâlcea – Malul Oltului – Goranu”.
1875 – drumul apare cu apelativul Bulevardul Tudor Vladimirescu
1859 – pe bulevard, regăsim 43 clădiri, 19 pe stânga  şi 24 pe dreapta
1941 – bulevardul ajunge deja la un număr de 55 clădiri, 30 pe stânga şi 25 pe dreapta
2001 – în urma demolărilor masive din anii 1970-1980, au mai rămas doar 16 clădiri, 10 pe stânga şi 6 pe dreapta
„Cârciumă, berărie şi popicărie a lui Alexandru Stăncescu, la nr. 5, cu o singură cameră pentru cârciumă.
Otelul Adreani, chiriaş al otelului şi teatrului Costea Ştefan, la nr.15, actualul are două etaje, cel de jos cu pardo­seală. Camerile de sus sunt bune. La etajul de jos sunt şase camere, o cameră pentru cârciumă şi biliard şi un restaurant în două camere. Etajul de sus are 12 camere de pasageri.
Teatrul Adreani, la nr. 17 , clădire mare. Camerile de sus de la faţadă sunt construite de curând.
Atelier de fierărie a lui V. Georgescu, la nr. 33, compus dintr-un şopron vechi de scândură unde este instalată forja, mai are şi o cameră tot pentru lucrările de fierărie. Are un lucrător şi trei ucenici, doi de 13 ani şi unul de 16 ani. Atelierul este lângă casele lui Nistor Dumitru.
Cârciuma Luisa Hubert, la nr. 4, casă cu chirie cu o singură cameră pentru câciumă.
Fabrica de ape gazoase a lui Franţ Eitel, la nr. 18, com­pu­­să din o singură cameră de lucru cu ciment pe jos. Apa pen­tru prepararea limonadei este luată din conducta primă­riei.
Atelier mecanic de fierărie şi tâmplărie al lui Franţ Eitel, tot la nr. 18, clădire de zid şi lemn, spaţioasă, bine luminată compusă din cameră pentru forje, strung şi orice lucrări de fierărie. O cameră de maşini pentru tâmplărie şi un atelier mare pentru lucru, un birou. La atelierul de fierărie, lucrează patru lucrători meşteri şi calfe toţi majori. La tâmplărie, un maestru, şase lucrători cu toţi majori şi cinci ucenici în vârstă de la 15 până la 18 ani.
Atelier de fotografie a lui I. Gh. Moldoveanu, la nr. 38, casă veche ruinată, atelierul de fotografiat în curtea cu pânze. Camera de lucru şi obscură în casă, lucrează stăpânul singur.
Nu are pivniţă, se serveşte de un hârdău pe care îl ţine în curte şi îl goleşte când se umple, noaptea.
Cârciumă, han şi bucătărie a lui Taşcu Chesarie, în colţul bulevardului cu strada Garei. Clădire mare, are cinci camere pentru pasageri cu câte două paturi.
Tâmplăria lui Frangot Ceci, tot proprietatea Adreani, are o singură cameră mică, bine luminată, lucrează stăpânul şi un lucrător.
Brutăria Adreani, închiriată lui Alexandru Iliescu din Sla­tina, făcută după modelul prevăzut în Regulamentul comunal. Lucrătorii nu dorm în camera ce le sete destinată, stau lângă cocător. Doi frământători şi un servitor rândaş, toţi majori. Apa întrebuinţată la frământat se ia dintr-un puţ cu pompă din curtea alături de brutărie şi se fierbe în cazan de aramă.
Brutăria Adreani, mai are un cuptor închiriat lui August Demeter, compus dintr-o singură cameră în care e cuptorul în care se face frământarea, se ţine făina, dorm oamenii. Ca­za­nul este de aramă nespoit fixat în zid ca să nu se poată scoate.”
Pe Bulevardul Tudor Vladimirescu funcţionau un număr de 11 unităţi comerciale în anul 1903.

Strada Mihai Bravu

1857 – apare pentru prima dată pe un plan al oraşului, fără nici un nume
1876 – în documente apare cu numele de Mihai Bravu (dosar 11/5 februarie 23/1876)
1895 – în planul de aliniere din acest an, strada dintre Piaţa Dorobanţi şi strada Traian apare cu denumirea Lipscani.
1899 – la sfârşitul anului, catagrafia străzii ne prezintă un număr de 47 de case, pe stânga 26, pe dreapta 21
„Cârciumă, băcănie a lui Constantin Popa, la nr. 2, o cameră pentru ambele, vasele curate, vând doi băieţi de 17 şi 20 de ani.

Croitorie bărbătească a lui Iosef Macovei, la nr. 18, cu două camere atelier, cea din fund întunecoasă, lucrează stăpânul şi două calfe majore şi u ucenic de 15 ani.
Bărberia lui Gheorghe Marinescu, la nr. 22, o cameră oficiu, puţin curată cu mobilierul necesar sărăcăcios. Bricele, foarfecele, maşinile de tuns, pieptenii, periile, lenjeria şi vasele curate. Instrumentele de dinţi murdare. Lucrează stăpânul şi cu fiul său ca şi calfă, ambii majori.
Atelier de fierărie a lui Iosef Panţel, la nr. 22, aceeaşi casă, o cameră atelier, pentru lucru rece, în curte forja şi maga­­zia. Lucrează stăpânul şi o calfă majoră şi u ucenic de 15 ani.
Cismăria lui Grigore Niculescu, la nr. 22, aceiaşi casă, o cameră atelier, luminată în curte, lucrează stăpânul şi trei calfe majore, o calfă de 18 ani, trei ucenici de 14, 16 şi 17 ani.
Atelier mecanic a lui Grigore Cristescu, la nr. 22, o cameră atelier, mare luminată, o cameră cu motor cu petrol de trei cai forţă şi maşini. Lucrează stăpânul şi două calfe majore, trei ucenici de 14, 15 şi 18 ani.
Cofetăria lui Costică Mihăilescu, la nr. 1, compusă din o prăvălie cu mese pentru consumaţie, biliard, rafturi pentru co­fe­tărie şi dulciuri, o cameră de consumaţie, o cameră cu cup­tor pentru făcut cafele, un laborator spaţios dar cam întu­ne­cos. Vasele pentru făcut cafeaua şi cele pentru cofetărie sunt cu­rate. Vesela de serviciu bine ţinute. Lucrează stăpâ­nul, unde laborant şi un chelnăr, toţi majori, soţia stăpânului. Privata în curtea din fund a Bărăţiei, departe, ca la o sută de metri.
Depozitul de petrol şi sticlărie a lui Iacob Fusman, la nr. 13, o singură cameră mică ruinată, infectă. Petrolul se ţine în vase de tinichea până la 60 kg. Cu capace, vinde stăpânul major şi două copile ale sale de 14 şi 18 ani.
Croitorie de dame Alexandru Georgescu, la nr. 17, o cameră atelier în fundul curţii, puţin luminată, neventilată, lucrează stăpânul cu soţia sa, ambii majori.
Tinichigeria lui Iancu Fritz, la nr. 15, în casele bisericii Cuvioasa Paraschiva, o cameră atelier, ruinată, umedă, infectă, lucrează stăpânul singur şi o calfă de 14 ani.
Cismăria lui Lazăr Calboreanu, fără număr, casele ruinate, infecte lucrează stăpânul cu patru calfe majore, o calfă de 18 ani, o fată care coase la maşină de 18 ani şi trei ucenici de 15,18 şi 19 ani.
Cismăria lui Carol Sabo, la nr. 22 aceleaşi case, două ca­me­­re pentru atelier, mici pentru numărul de lucrători, rău lu­mi­­nate, neventilate, lucrează stăpânul, şase calfe majore, o calfă de 19 ani, u ucenic de 21, trei ucenici de 13, 15 şi 17 ani.
Croitorie de dame a lui Isac Stafler, nr. 24, o cameră atelier, curată, lucrează stăpânul major şi trei calfe de 15 şi 18 ani, două ucenice de 13 şi 14 ani.
Croitoria lui Carol Sabo, la nr. 22, aceleaşi case, două camere pentru atelier, mici puţin luminate pentru numărul de lu­crători, neventilate, lucrează stăpânul şi şase calfe majore, o copilă de 19 ani, un ucenic de 21de ani, trei ucenici de 13, 15 şi 17 ani.
Cârciumă băcănie N. Ion, la nr. 26, câte o cameră pentru fiecare, vasele curate, vinde stăpânul şi doi copii de 13-14 ani.
Tâmplăria lui Ignat Covaci, la nr. 34, o cameră atelier, luminată, lucrează stăpânul major şi doi ucenici de 14 şi 18 ani.
Croitorie bărbătească a lui Simon Rabinovici, la nr. 34, o cameră atelier, curată luminată, lucrează stăpânul major şi două fete ca ucenice de 11 şi 17 ani”.
Pe această stradă îşi desfăşurau activitatea 16 unităţi comerciale în anul 1903.

Strada Regele Carol I

1876 –  se numea Strada Episcopiei (dosar nr. 11/5 februarie 23/1876)
1879 – se numea „Radu Negru” (dosar 15/1876 din 3 septembrie)
1891 – strada va primi numele de Regele Carol I, pe care-l poartă şi în prezent (dosar nr.6/1891).
1899 – strada avea 42 de case, pe stânga 23 şi pe dreapta 19.

„Cârciuma lui Ion C-tinescu, la nr. 3, o cameră pentru cârciumă cu maşină de gătit, o cameră cu mese pentru consumaţie, o cameră de dormit cu paturi mari comune. Vasele de gătit sunt de pământ, tacâmurile de fier şi tinichea. Privată zidită, necimentată pe malul Iazului Morilor.
Cismărie Ion Blană, casă nouă fără număr, o cameră atelier, curată, luminată, lucrează numai stăpânul. Privată de zid ruinată, infectă pe cheiul iazului.
Tâmplăria lui Achim Ilie, casă nouă fără număr, stăpânul fiind antreprenor de binale, lucrează tâmplărie numai când face vreo clădire, lucrează într-un şopron în curte murdar. Camerile noi, bine luminate, sunt murdar ţinute, mai ales camera de dormit cu un pat mare comun pentru cinci lucrători este infectă pentru care am făcut proprietarului observaţiuni.
Frângheria lui Schwantz Buchler, fără număr, clădire nouă cu trei ateliere deschise la o parte aerat ventilate, luminate, un dormitor cu două paturi, mari suprapuse în care dorm opt lucrători. Aceste camere nefiind suficiente pentru opt lucrători care dorm în ea. Am cerut stăpânului să mai facă o cameră de dormit, făcând la fiecare câte un ventilator, la fereastră. Lucrează două calfe de 19 şi 43 de ani, opt ucenici între 13 şi 19 ani.
Croitorie de bărbaţi a lui Ioan Mincu, la nr. 1, are o cameră curată, lucrează stăpânul major şi două fete de 16 şi 18 ani.
Croitorie de copii a Elena Sanfrancesco, la nr. 1, casele în care este această croitorie şi cele două industrii ce urmează vechi, infecte. O cameră atelier murdară, lucrează stăpâna singură.
Rotăria lui Erdaş Şandor, la nr. 1, o cameră atelier cu pământ pe jos, foarte curată, lucrează stăpânul singur.”
Pe această stradă îşi desfăşurau activitatea opt industrii.

Strada Radu de la Afumaţi şi Cetăţuia

1857 – strada apare pe un plan al oraşului fără un nume
1876 – apare cu numele de Brutarilor (dosar nr. 115/1876)
1879 – din acest an, se va numi Radu de la Afumaţi
1899 – strada avea 32 de case, pe stânga 11 şi 21 pe dreapta

„Croitorie de dame a lui Ana Bleptrei, la nr. 1, cu o cameră atelier, joasă, murdară, umedă, cu pardoseala sub nivelul vechi, lucrează stăpâna cu o lucrătoare de 18 ani.
Cismăria lui Alexandru Diaconescu, la nr. 31, compusă din o singură cameră atelier, cu pardoseala sub nivelul străzii cu pământ pe jos, bine luminată, lucrează o calfă majoră şi un ucenic de 13 ani.
Cismăria lui Ion Rădulescu, la nr. 39, o cameră atelier, joasă, mică, umedă, lucrează stăpânul şi o calfă, ambii majori.
Cismăria lui Iacob Thiel, la nr. 39, o cameră atelier joasă cu pardoseala sub nivelul străzii, lucrează stăpânul, un bătrân de 65 ani şi un ucenic de 18 ani”.

Cetăţuia

1865 – Monitorul Oficial nr. 267 „Râmnicul Vâlcea încorporează cătunul Cetăţuia şi astfel Râmnicul va avea 736 case, în care locuiau 1156 de familii afiliate la 10 biserici.
1876 – Consiliul Urbei stabileşte ca strada Cetăţuii să facă parte din Culoarea Roşie, de la Costică Panait Birjaru pe la Nicolae Sotovete, Tacke Drăgoi şi până la cea din urmă casă ce aparţine de mahalaua Cetăţuia (dosar nr.11/5/1876).
1891 – este întocmită o situaţie la cererea decretului emis de M.S Domnitorului cu nr. 1472 după porunca ministrului de Interne cu Ordinul 32056.
„Cătunul Cetăţuia se încadra de la casele Hanciu până la hotarul cu Bujoreni” (adresa nr. 4920/3 decembrie 1891).

„Cimitirul israilit, împrejmuit dar comunică cu cel catolic, nu are alee, curat, are cameră mortuară.
Cimitirul ortodox de la Cetăţuia, împrejmuit bine, aleile în parte curate de iarbă, are cameră mortuară.
Cimitirul catolic de la Cetăţuia nu are alee, este împrejmuit, are casă mortuară, este curat. Toate cele trei cimitire fiind alăturate, au un singur cantonier.
Cărămidăria lui Adriani, la marginea comunei, dinspre Bujoreni, îndeplineşte cerinţele Regulamentului Industriilor. Este înfiinţată cu autorizaţia primărie.
Cârciuma lui Gh. Beldiman Aranghelu, o cameră pentru cârciumă, murdară cu mese pentru consumaţie. Nu are vas cu cană şi capac pentru apa de spălat vasele murdare.”
S-a respectat întocmai textul procesului verbal.
Mihail TITI GHERGHINA