In memoriam Constantin MATEESCU


Pe 31 ianuarie 1929, în Râmnicu Vâlcea se năștea prozatorul și eseistul Constantin MATEESCU. Acum ar fi împlinit vârsta de 94 de ani. Din păcate, nu mai este printre noi. Scriitor de notorietate al Râmnicului, Constantin MATEESCU s-a stins din viață într-o duminică, pe 15 august 2021, la ora 7.30, în București.
Însă noi nu l-am uitat pe Omul care, pe lângă multe alte merite, l-a avut și pe acela de a sluji cu pasiune școala românească, fiind profesor, câteva decenii, în capitala țării.
Constantin MATEESCU a înfăptuit un act de dreptate integrând în scrisul naţional Râmnicul, pe care Nicolae Iorga îl numea „capitala tiparului românesc”. Oraşul de la poalele Capelei figurează ca personaj principal în opera sa de o profundă frumuseţe. El stăpâneşte de la înălţimea unor pagini nemuritoare o poziţie greu de ameninţat de alte lucrări care vor mai veni. Râmnicul rămâne leagănul copilăriei autorului, al adolescenţei şi tuturor dorurilor, locul de întâlnire al cărţilor sale cu cititorii. Râmnicul merita ca un condei de o asemenea anvergură să fie imortalizat întru veşnicia memoriei sale. Orașului natal i-a dedicat mai multe scrieri, unele de ficțiune, dar și lucrări de evocare documentară: „Memoria Râmnicului” (1979), „Râmnicul de odinioară” (1993), „Râmnicul, Râmnicul…” (1994), „Cartea Râmnicului” (1999), „Râmnicul uitat” (2003).
Pentru aceste volume a fost distins cu titlul de „Cetățean de Onoare” al Râmnicului. A fost distins cu două premii ale Asociației Scriitorilor din Craiova și a fost nominalizat la Premiul Academiei Române pentru romanul „Autoportret cu bască”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Proza lui Constantin MATEESCU este de o valoare incontestabilă. E scrisă cu talent, include desfăşurarea vieţii în tot complexul ei, urmărită atent de autor, scrupulos şi obiectiv.
Dumnezeu să-i ocrotească sufletul și să-l odihnească în pace!