În jurul lumii, pentru a doua oară


19. Din Busan în Insula zeilor sau Hawaiul Coreei

Legenda spune ca în anul 2333 î.Hr., Tangun, fiul cerului, a întemeiat statul Joseon (Choson) populat de triburi central-asiatice. În secolul al II-lea î.Hr., în întreaga peninsulă apar trei teritorii: Gogrueyo (Koguryo), Baekje (Paekche) și Silla,care se vor extinde și asupra Manciuriei. Aceste trei regate au preluat religia budhistă. În anul 668 d.Hr., regatul Silla le va acapara pe celelalte două și va crea  un stat unit care va trăi o perioadă de înflorire culturală și religioasă. În anul 918, regele Wanggon va denumi noul stat Koryo, de unde va deriva Coreea. În anul 123,  năvălitorii mongolezi  vor ocupa și vasaliza țara până în anul 1392, când curajosul general Yi Song-gye preia puterea și pune bazele dinastiei Yi (Joseon), stabilind capitala în Hanyang (actualul Seoul). Alfabetul coreean va fi introdus în anul 1443, sub domnia regelui Sejong cel Mare, care va emite și un nou codex. Sub acest rege, în paralel cu buddhismul se va consolida și confucianismul. O invazie japoneză din 1592  va fi oprită de amiralul I Sun-sin, care, primul în lume, a placat vapoarele cu plăci de fier, făcându-le, în acest fel, invincibile în fața agresorilor. În secolul al XVII-lea, manciurienii vor ocupa Seoulul, care, deși deschis comerțului și rezi­den­ței, se va închista, devenind rega­tul Eremiților. În 1905,  Coreea devine protectorat japonez, iar regele va fi silit să abdice.

După al doilea război mondial, Coreea se va împărți în două, partea de nord va fi ocupată de Armata Sovietică, iar cea de sud de americani, fapt ce va genera mari conflicte, unele chiar militare, curmate printr-un armis­tițiu, stabilindu-se granițe și un teritoriu de­militarizat între Nord și Sud. După 1960, în Coreea de Sud vor urma câ­teva puciuri militare și dictaturi, cur­mate, în 1987, de alegeri libere ce vor marca evoluția rapidă a țării, devenind, în scurtă vreme, o mare putere indus­trială, dintr-o țară eminamente agrară. Coreea de Nord, țară sub dictatură comunistă, rămâne mult în urmă. Cu toate eforturile de apropiere ale celor două Coreei, situaţia rămâne în continuare încordată.

BUSAN, anterior numit Pusan, ceea ce înseamnă un munte în formă de ceainic, datorită faptului că orașul este înconjurat din trei părți de munți, a fost până în 1876 a doua urbe ca importanță din Coreea, dar prea puțin cunoscută în lume. După 100 de ani de izolare, va deveni, după 1987, o im­por­tantă poartă de intrare pentru Japo­nia și, ulterior, pentru întreaga lume. Astăzi, în Busan trăiesc 4,8 milioane de locuitori, care ocupă întreaga fășie de pământ între mare și munți, cu cele cinci mari cartiere ale sale: Saha-Gu, Sasan-Gu, So-Gu, Tong-Gu, Nam-Gu și, cel mai de est, Haeundae-Gu. Vi­zavi de orașul brăzdat de multe gol­fu­lețe și traversat, în vest, de fluviul Nak­tong­gang, se află insulița Yeongdo-Gu, legată de centrul orașului prin două poduri, Busan Grand Bridge și Yeongdo Grang Bridge. Un alt pod, magistralul Gwangan, a fost terminat după opt ani, în 2002, acesta fiind simbolul orașului. El leagă nordul insulei Nam-Gu, peste golful Busan, de peninsula Haeundae-Gu.

Nava cu care călătorim a acostat în portul internațional situat pe insula Yeongdo. Cu un  autobuz ce ni s-a pus la dispoziţie de primăria orașului Bu­san am ajuns în mijlocul unui frumos parc situat pe o colină, unde se află Busan Tower, de pe a cărui platformă de observație am putut admira pano­rama orașului și munții din jur. La baza turnului se află și un interesant muzeu de instrumente muzicale. Tot în parc se află și statuia amiralului I Sun Sin, cel care a modernizat flota coreană. La sud de parc am vizitat Gujke Market, cu o mulțime de magazine și standuri ce oferă turiștilor obiecte de îmbrăcăminte, produse alimentare și diverse suveniruri. Același lucru am întâlnit și in piața subterană care se află vizavi de hotelul Phoenix. Și mai la sud tronează două mall-uri, Sinceonji Market și Sindong Market. Chiar la apa Jagalchi Market se găsește o pia­ță enormă de pește, unde ți se oferă o mare varietate de pește, fructe de mare, dar și imbisuri cu produse proas­­pete. Fără îndoială,  nu poți trece nepăsător pe lângă epitempura de crabi sau garnele, pe lângă supele foarte picante – maeutang  –  sau pe lângă tocănița de pește cu legume, la fel picantă – saengson. Din Jagalchi Mar­ket, am revenit spre hotelul Phoe­nix în a cărui apropiere se afla Gukje și Kkangton Markt, un mic cartier cu un labirint de străduțe cu magazine, cu specific coreean, japonez și chinez, unele atât de mici încât încape în unul doar o singură persoană. Găsești aici orice îți dorește sufletul, de la obiecte de îmbrăcăminte, de cosmetică, medi­ca­mente, leacuri naturiste, până la pro­duse alimentare; întâlnești totodată mici restaurante sau imbisuri ce-ți oferă, de exemplu, vestitele prăjituri Busan cu pește. După câteva ore bune, amețiți  de ce văzusem, am luat un taxi (aici, extrem de ieftine) până la Busan Station, de unde ne-am urcat într-un city tour bus, linia albastră.  Pentru a vizita vestul orașului am luat autobuzul de pe linia roșie, care opreș­te la cele mai importante obiective turistice. Cu același bilet te poți coborî și urca în următorul autobuz pentru a continua ruta (hop on hop off). Am admirat pe această rută frumoasele stranduri Songjeong Haeundae și Gwan­gali Beach, cimitirul Națiunilor Unite,  unde sunt îngropați peste 2000 de soldați și ofiţeri căzuți în războiul Coreei, precum și Shingesae Store, cel mai mare mall din lume. Într-ade­văr, deasupra intrării acestuia se află ins­cripționat că acest record este tre­cut Guinessbook. O vizită în acest me­ga­mall, elegant și cu magazine de fir­mă din toată lumea,  a meritat din plin.

Drumul de întoarcere, la Bus Station, trece peste magistralul pod Gwangan, lung de 7,42  km., cu  opt benzi de circulație. Seara, am revenit la vapor, unde, pe o tribună impro­vi­zată pe chei, un grup folcloric, care ne delectase și la sosire, a prezentat de această dată un impresionant spec­tacol.

INSULA CHEJU, în traducere Insula zeilor sau Hawaiul Coreei, este situată în sud, fiind o insulă de natură vulcanică elipsoidală. Vulcanul Halla­san, înalt de 1950 de metri, este situat chiar în centrul insulei. Simboluri loca­le sunt figurile Tolharubang, așa-zișii „bunici de piatră”, care se întâl­nesc peste tot pe această insulă, fiind ciopliți în lava vulcanică, precum și caii Cheju, rasă mongoleză. De altfel, in­sula a fost sub ocupația armatei mon­go­leze în secolele 13 și 14, constituită aici într-un cap de pod spre Japonia. Mai este cunoscută și Insula îndră­gos­tiților și a petrecerii săptămânii de miere. Ca să vină în ajutorul îndrăgos­tiților, oficialitățile au permis construi­rea unor hoteluri unde se țin prelegeri de educație sexuală, lecții de dansuri și de comportament civilizat. Tot în Cheju, nu departe de centru, se află și Love Land. Trecând printr-o poarta care reprezintă picioarele unei femei aplecate de i se zărește vulva, dai într-un areal cu penisuri până la 10 metri înălțime, figuri de sex, o adevărată lecție în aer liber cu scopul de a diminua distanța între perechile de novici. În acest fel, insula a devenit o Honeymoon Island. În Cheju, mai este în vigoare matriarhatul, al căror reprezentante sunt „femeile mari” care, indiferent de vârstă, numai cu ochelari și cu un costum protector împotriva  frigului se scufundă în mare, până la 20 metri adâncime, pentru a culege iarbă de mare, seetang, arici de mare și scoici.

În Cheju, ca și în Busan, dintr-un City Bus poți, în două ore, se parcurgi un interesant traseu turistic. Spre exemplu, stâncile Yongduan, care prin forța vântului și a apei au luat diverse forme, strada de shopping Tap Dong, pavilionul Kwandokjong, una din cele mai vechi clădiri, având în față  figura în piatră cu căciuliță a unui Harubang, ca și Jeju Stone Park,  cu pietre de diverse forme, culcate sau înfipte în pământ sau construcții din bolovani, adevărate conuri și alte forme geome­trice, chiar case de piatră cu acoperi­șuri de stuf, așa cum se construiau cu sute de ani în urmă. În centrul orașului se află un interesant si animat Dong­mun Market, cu o bogăție de măr­furi; în comparație cu cele din Ja­po­nia, destul de ieftine. În rest, orașul Cheju reprezintă o armonioasă combi­na­ție între trecut și prezent, cu  o urba­nistică interesantă, cu spații verzi, străzi și trotuare impecabile, într-o cu­ră­­țenie desăvârșită, dar, mai înainte de toate, cu oameni extrem de civilizați.

Aici se încheie vizita noastră în Coreea de Sud, pe care o vedem prima oară. O  țară care a reușit, în ultimii 30 de ani,  un progres impresio­nant, ce o aliniază, fără discuție, celor mai dezvoltate state din lume.