În Anul Internațional Ion și Doina Aldea Teodorovici am reaprins candela spiritului românesc în cea mai populată metropolă din Statele Unite ale Americii
• Corespondență din New-York de la Gabriel Teodor Gherasim
La 17 februarie 2012 a avut loc la restaurantul românesc Transilvania din New-York al treilea spectacol, din acest an, de redeșteptare a memoriei pentru martirii artiști – Ion şi Doina Aldea Teodorovici. Interpretând magistral un compendium de cântece și poezii în cinstea artiștilor basarabeni care au redeșteptat conștiinţa neamului românesc dintre Nistru și Tisa pentru totdeauna, băiatul Doinei și al lui Ion, Cristofor Aldea Teodorovici, el însuși un artist desăvârșit, a venit cu un ansamblu de cântăreți, muzicieni și actori, care au ținut spectatorii captivaţi și emoționați de la începutul până la sfârșitul spectacolului.
Câteva cuvinte despre fiecare artist în parte: Adriana Rusu, solistă de muzică ușoară, cu un bogat palmares de piese înregistrate cu artiști din Republica Moldova și România, cu turnee în diverse țări din Europa până în Orientul Îndepărtat. Cu o voce puternică, melodică și duioasă, în același timp, a abordat cu succes piese din repertoriul soților Teodorovici, cât și din compozițiile Sofiei Rotaru, dar și din propriul repertoriu. Dorel Burlacu, dirijor și pianist de valoare, colaborator și solist cu diverse grupuri prestigioase muzicale, variind de la cele din R. Moldova și România, la cele din Polonia sau Germania, a excelat prin interpretarea și aranjamentul muzical al pieselor regretaţilor Ion și Doina, reușind, atât să păstreze fidel nuanțele originale ale pieselor, cât și să le accentueze fin cu propriile sale armonii. Gheoghe Postoronca, chitaristul ansamblului, a adus un acompaniament de mare valoare tuturor pieselor. Cu o experiență vastă în festivalurile internaționale de muzică ușoară, a conlucrat cu succes la piese de forță ale artiștilor din România, Basarabia, Norvegia și Irlanda, sincronizând armonios acompaniamentul pieselor din cadrul acestui spectacolul.
O intercalare foarte reușită a avut loc între piesele muzicale inspirate din repertoriul soților Teodorovici, cât și a altor cantautori de valoare români, pe de o parte, și poeziile românești recitate când tandru, când cu umor, când cu pasiune sau cu tristețe de către actorul Nicolae Jelescu. Maestrul Jelescu este directorul Teatrului Poetic „Alexei Mateevici” din Chișinău, un apropiat, admirator și colaborator al regretatului Grigore Vieru, care a însumat într-un interviu anterior următorul dictum, ilustrând de fapt foarte bine efectul avut asupra audientei din sală: „Atât cât spune o poezie, nu spune un roman întreg.”
Și, într-adevar, multe romane n-au spus ceea ce versurile rostite fluid și șăgalnic, grav și mișcător de către Maestrul Jelescu au spus. Voci din eternul românesc, ale poeților Mihai Eminescu, Dumitru Matcovschi, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Grigore Vieru, Ion și Doina Aldea Teodorovici, Lucian Blaga (ca să enumerăm numai cațiva), au intrat în ființele spectatorilor și au reaprins candela spiritului românesc.
Sufletul acestui spectacol a fost, desigur, Cristofor Aldea Teodorovici, cântăreț de valoare internațională. Venind dintr-o familie unde bunicii au cunoscut gulagul rusesc siberian, iar părinții s-au aflat printre inițiatorii Podurilor de Flori pentru românii dintre Nistru și Tisa, Cristofor a încântat sala cu vocea sa caldă, melodică, sinceră. Totodată, s-a dovedit expert în a reda vocea părinților pierduți prematur, dar tot așa de prezenți ca și spectatorii mărețului spectacol, ca omagiu al memoriei lor.
Pe durata spectacolului, o candelă firavă a luminat portretele lui Ion și al Doinei, două lacrime gemene ale marelui cântec românesc, un tribut bine meritat celor doi artiști care s-au dovedit prima solie de românism, coalizând milioane de oameni, după 50 de ani de falsificare și cizmă rusească. Prin cântecele lor ei au spus, cu un curaj fără limite, un adevăr demn, fără ocolișuri: „Suntem români în Basarabia și vorbim românește!” Poate și pentru asta au plătit cu viața. Pentru cei avizați asupra evenimentelor de redeșteptare națională dintre Nistru și Prut, după căderea comunismului, Ion și Doina Aldea Teodorovici sunt la fel ca Mihai Eminescu pentru România – și nu numai: mereu eterni și mereu actuali.
De aceea, acest spectacol, care a fost văzut cu aceeași admirație la Paris și Washington DC, este o experiență inegalabilă de românism frumos, elevat și purificator, care trebuie propagat în continuare în toate colțurile din lume ale exilului românesc.
Sub titlul atotcuprinzător: „Dragostea ce mișcă sori și stele”, acest spectacol de excepție a fost pregătit printr-o colaborare stralucită între guvernul Republicii Moldova, Asociația „Două Inimi Gemene”, „Moldova for Democracy and Development”, Departamentul Pentru Românii de Pretutindeni și alte foruri ale Guvernului Romaniei. Mai mult, Guvernul Republicii Moldova, printr-o decizie mult necesară și salutară pentru asanarea societății româneși din Basarabia, împreună cu „Siberii de ghiață”, a declarat anul 2012 drept „Anul Internațional Ion și Doina Aldea Teodorovici.”
Fie ca acest spectacol să fie de bun augur pentru comemorarea celor doi soți al căror motto era: „Cu ajutorul artistului Dumnezeu comunicăm cu oamenii. Numai Cultura și Credința ar fi în stare să oprească procesul bestializării societății.” Prin cântecul lor, fie pe malul Nistrului ocupat de armatele rusești până în ziua de azi, fie în Chișinău sau în București, unde lumea îi adora cu inimile deschise, Ion și Doina Aldea Teodorovici ne-au lăsat moștenire dragostea și reverența față de limba strămășească, față de tricolor și civilizația culturală daco-românească. Așteptam ca spiritul și exemplul soților Teodorovici să ne conducă și nouă pașii, în continuare, înspre adevărul identității noastre ca oameni, ca urmași și ca promotori ai valorilor neamului românesc. Iar pentru cei care doresc să împartășească momentele acestui spectacol sublim de redeșteptare națională românească în zona lor, Asociația Moldova pentru Democrație și Dezvoltare le stă la dispoziție pentru facilitarea de turnee.