Imagini peste timp (V)


serial2 serial1

Fotografia prezintă panorama oraşului Râmnicul Vâlcii, văzută din Dealul Capela, pe la 1930. Este vizibilă zona istorică – comercială de est, se vede şi Bulevardul Tudor Vladimirescu, în lungul său, inclusiv podul metalic de peste râul Olt. Un segment din strada Traian, cu toate construcţiile existente la acel an, un segment din strada Mihai Bravu, cu o parte din magazinele sale, de pe partea stângă. La această dată, zona era complet construită cu case cu etaj, în marea lor majoritate.
La nr. 1 – Palatul de Justiţie, amplasat pe partea dreaptă a bulevardului Tudor Vladimirescu, a fost construit pe terenul judeţului, în locul caselor lui Petre Munteanu. În sprijinul acestei afirmaţii, ne folosim de „Situaţia judeţului Vâlcea prezentată la sesiunea ordinară din anul 1898” de prefectul din acel an, Al. Crăsnaru. La pagina 59, la capitolul „Proprietăţile judeţului”, la articolul 1, se precizează: „casele cu săliştea lor, numite Munteanu. Pe această sălişte, este a se construi palatul de justiţie, în acest scop, judeţul a cumpărat şi săliştea vecină decedatului Băbeanu”
Altă informaţie, o scoatem din „Expunerea situaţiei judeţului Vâlcea”, prezentată de prefectul judeţului C.N. Herescu, în anul 1900. La pagina 14, capitolul „Datoriile judeţului din împrumut curent” se găseşte informaţia „Palatul de Justiţie ce s-a construit de judeţ şi care s-a inaugurat la 1 septembrie a.c., a costat suma de lei 229146 bani 02…”
Construcţia a început la 27 februarie 1898, dirigintele lucrărilor fiind ales inginerul Panait, antreprenor de lucrări este ales Ioniţă Năstăsescu. Lucrările durează până la 15 martie 1900 iar la 1 septembrie 1900, ora 10.00 are loc festivitatea de inaugurare.
La nr. 2 – Palatul Administrativ Financiar, ridicat între anii 1906-1907. Arhitectul de lucrări este ales inginerul Henri Ssskind, iar antreprenor inginerul Balasan.
Palatul este construit pe locul fostei „case a d-nei Stăncuţa Meculescu, casă mare cu şapte camere, în care a funcţionat şcoala primară de fete, cu zeciuiala de50 galbeni pe an”. Dosar nr. 901/1878.
La nr. 3 – Banca Râmnicului, ridicată între anii 1926 – 1927, cu contribuţia negustorilor din tot judeţul Vâlcea. Construcţia a fost ridicată pe locul fostelor case ale d-lui Badea Strâmbeanu, case construite în secolul al XIX-lea şi demolate între 1924-1925.
La nr. 4, casa I. Dumitrescu, fostă a d-nei Masinca Emanoilescu, reconstruită în 1906, după acţiunea de lărgire şi aliniere a bulevardului. Casa se găsea pe partea stângă a bulevardului Tudor Vladimirescu. Pe parcursul anilor, a mai suferit unele modificări. Din 27 octombrie 1915, Mihai A. Maxim deschide la etajul clădirii hotelul High Life. Din 1927, hotelul devine proprietatea lui C. Dumitrescu. La parterul clădirii, în decursul anilor, au funcţionat diverse magazine ca: Librăria „Matei Basarab”, cafeneaua Linţoaica, un chioşc de ziare şi debit de tutun, farmacie şi cafeneaua „La Tanţu”.
La nr. 5 – casă ridicată de administraţia bisericii catolice în 1907, pe locul altei construcţii mai vechi, fără etaj, ridicată probabil la jumătatea secolului XIX, noua construcţie va respecta întocmai stilul şi înălţimea casei N. Temelie. Noul edificiu va adăposti la etaj „Hotelul Dacia”. Casa se găsea amplasată pe partea stângă a străzii G-ral Praporgescu, colţ cu Bulevardul Tudor Vladimirescu. Trebuie amintit şi că, din 1907, când în această clădire a fost deschis la etaj „Hotelul Dacia”, pe parcursul anilor, stabilimentul  a fost administrat de diferiţi patroni precum şi numele a fost destul de frecvent schimbat:
• 1921 – Hotelul Cinema Bulevard, administrat de Oprea Simian
•1931 – Hotel Caraiman, administrat de  d-nul Gheorghelaş
•1935 – Hotelul „La Minerva”, administrat de Moise Haşu
• 1946 – Hotelul „Europa”, administrator Clupcă Teodor Elena
La nr. 6 – clădirea Oficiului Poştal, ridicat între anii 1907- 1909. Antreprenorul construcţiei a fost inginerul C. Reshovsk. Poşta  fost ridicată pe locul fostei case a lui I. Elinescu, clădire ridicată în a doua jumătate a secolului XIX.
La nr. 7 – Biserica „Buna Vestire – Maica Domnului”, amplasată în centrul oraşului, zidită de Mircea Ciobanul, rezidită în 1747 de logofătul Radu Râmniceanu cu jupân Ioan Moldoveanu şi jupân Grigore, amândoi din Sibiu.
La nr. 8 – Biserica Evanghelică „Sfântul Anton de Padova”, ridicată între anii 1723-1724.
La nr. 9 – casa Ştefan Iordănescu, construcţie ridicată în a doua jumătate a secolului XIX şi renovată în anul 1913. La parter, de-a lungul anilor, au funcţionat multe magazine şi ateliere. În 1914, Petrescu S. Dumitru deschide o plăpumărie cu firma „Plăpumarul craiovean”. În 1905, Alexandru V. Dăncilă avea deschis un atelier de cismărie. Tot în 1914, într-una din încăperi, Dumitru Tomescu, zis Arghirescu, ţinea un magazin cu coloniale şi băuturi spirtoase.
La nr. 10, casa N. Simian, construită pe loc viran în 1914, pe partea dreaptă a străzii Traian.
La nr. 11 – casa Ştefan Georgescu, înălţată pe locul fostei case mai mici, este opera lui A. Cappetti, în 1907, este amplasată la intersecţia străzii Mihai Bravu cu strada Traian, pe partea dreaptă. Pe această parte, prin 1924, a funcţionat şi farmacia „La Salvador”, proprietar C. Speranţa Niculescu. A mai funcţionat şi una din marile librării din oraş „Librăria şcoalelor”, proprietari P. Anastasiu şi Gr. Petrescu.
La nr. 12 – Biserica Cuvioasa Paraschiva, zidită din temelie până la ferestre de voievodul Pătraşcu cel Bun. După 30 de ani, (1557-1587) biserica este terminată de fiul său, Mihai, bănişor de Mehedinţi – 1587.
La nr. 13 – casa dr. Vlădescu, situată pe partea dreaptă a străzii Carol I, (azi, Restaurantul Casa Vâlceană).
La nr. 14 , casa Seltea, la parter, au funcţionat diverse magazine şi ateliere, la etaj, o perioadă de ani a fiinţat, un hotel cu numele Hotel Seltea.
La nr. 15 – casă mare cu etaj a căpitanului Berbescu, la etaj, se găseau locuinţe iar la parter diverse magazine şi ateliere. În 1920, atelierul de tinichigerie a lui Mihai Belici, în 1922, Iancu Fritz avea un magazin cu articole de fierărie şi sticlărie.
La nr. 16 – Biserica Sfântul Gheorghe, ridicată iniţial înainte de 1636,reparată la 1681 de mitropolitul Teodosie, refăcută între anii 1737+1738, cu cheltuiala stareţului Coziei, Mihail. În 1779, i se aduc îmbunătăţiri de Moş Ion, împreună cu Radu şi Drăghici, este renovată în 1810 şi rezidită din temelii între 1857-1860, cu sârguinţa preotului Nicolae Simionescu.
La nr. 17 – casa Constantin Socoteanu, născut în Râmnic, pe la 1781, Construcţia  fost ridicată în secolul XVIII şi este preluată prin alianţă de familia Lahovary, care o lasă prin testament d-nei Irina Sterian, care la rândul ei, o revinde primăriei în septembrie 1919, pentru suma de 100.000 lei.