Hanurile Râmnicului (4)
Din secolul XIX, mai avem informaţii despre: Hanul lui Costache Carabela cu 10 camere, Hanul lui Taşcu Chesarie, cu cinci camere, care avea o cârciumă şi băcănie, se afla amplasat la colţul Bd. Vladimirescu cu strada Gării, ca hotel a mai funcţionat până în anul 1924.
Potrivit datelor de care dispunem, cel mai mare şi cel mai renumit han râmnicean a fost al Kluceresei Bica Socoteanu – Lahovary. Fiica clucerului C-tin Socoteanu (1750-1816), hanul este lăsat prin testamentul 366/08.04.1860, comunităţii pentru ca veniturile să fie folosite la întreţinerea bisericilor „Toţi sfinţii”, „Maica Domnului”, „Sfântul Dumitru” şi altor biserici. Hanul ocupa o suprafaţă de 0,1364 mp., cu 32 de încăperi de diferite mărimi, curte mare şi pivniţe încăpătoare( dosar nr.145/1886).
Hanul donat de răposata Bica Lahovary, pentru întreţinerea mai multor biserici, cât şi casele decedatului C. Lahovary, împreună cu grădina şi celelalte dependinţe, astfel ca hanul şi celelalte prăvălii să fie demolate, ca astfel toate acestea să servească pentru facerea pieţii oraşului (dosar nr. 13/15.09.1886).
După anul 1853, numărul hanurilor s-a înmulţit în Râmnic, fiind înfiinţate şapte noi hanuri pe lângă cele deja existente. Sunt deschise în apropierea celor patru porţi de intrare în oraş, cartate în Planul Oraşului din 1895. Apariţia noilor hanuri pe care le mai putem numi şi Hanuri-Cârciumi, s-a datorita în special dezvoltării comerţului printr-o mulţime de contracte făcute cu marile Case Comerciale de dincolo de Munţi. Comerţul a crescut, numărul negustorilor la fel a crescut şi implicit a crescut şi numărul hanurilor. Avem o estimare globală a valorii mărfurilor exportate către negustorii sibieni şi braşoveni în anul 1855, de 126230 taleri, de un număr de 28 negustori în 82 de transporturi.
Hanurile Râmnicului intră în declin începând cu finele secolului XIX, locul lor este luat treptat de către Cârciumile cu camere de dormit şi foarte rapid de noile Hoteluri care încep să prezinte un confort sporit, unele din ele având la parter restaurante şi cafenele.
Vă oferim spre cunoaştere o selecţie a cârciumilor cu camere de dormit după: „Lista de numere şi numele caselor locuitorilor ce sunt în circumscripţia bisericii Buna Vestire, din comuna urbană R. Vâlcea”, întocmită la 27 iunie 1895 de Eparhia Râmnicului Noul Severin, judeţul Vâlcea, de preotul M. Răuţiu: Strada Traian: cârciumă cu camere de dormit a lui A. Bogoslov la nr. 65, o cameră cu un pat comun, o cameră cu două paturi, o cameră cu trei paturi;
Cârciuma lui Anania Moraru, la nr. 46: două camere cu paturi, o cameră cu pat comun, trei camere cu câte două paturi;
Cârciuma lui Nicolae Simion, la nr. 69: o cameră cu trei paturi, o cameră cu două paturi, o cameră cu pat comun;
Cârciuma lui Nae Bădulescu, la nr. 73: cameră cu două paturi, cameră cu pat comun, cameră cu trei paturi, toate camerele erau la etaj.
Strada Călăraşilor: Cârciuma lui Popa de la Cheia, ţinută de Iordan Popescu, la nr. 73 – o cameră cu trei paturi.
Strada Regele Carol I: Cârciuma lui Ion C-tinescu, la nr. 3, o cameră cu patru paturi comune.
În secolul XX, această cârciumă va fi transformată în hotel şi restaurant fiind cunoscut ca Hotel Mărunţelu.
Acum, încep să apară şi în Râmnic, primele hoteluri de modă europeană, care pot oferi călătorilor un confort superior aceluia pe care îl puteau oferi hanurile din anii trecuţi.
Dacă imaginea cestor hanuri râmnicene care va fi fost este mai greu de reconstruit în ansamblu ca şi în detaliu, cele câteva informaţii permit crearea unei modeste perspective asupra hanurilor din Râmnic, toate informaţiile oferite vă vor edifica asupra afirmaţiilor făcute în acest articol.