Grila potențialului dezvoltării rurale


Recent, Ministerul Agricul­turii a publicat un Studiu privind potențialul socio-economic al zonelor rurale și potențialul agri­col și de procesare. Potrivit unui comunicat oficial de presă, în par­tea privind potențialul socio-eco­nomic, se arată că majo­ri­tatea celor 2.861 de comune care alcătuiesc în prezent spațiul rural românesc au un grad necorespunzător de dezvoltare a infrastructurii de bază, fiind aparent eligibile pentru proiecte de investiții. Autorii constată că resursele existente – naturale și umane – nu sunt repartizate uni­form între unitățile administrativ teritoriale. De aceea, propun pen­tru asigurarea utilizării efi­ciente a fondurilor din PNDR 2014-2020 identificarea acelor comune în care investițiile în in­frastructură ar înregistra cel mai bun raport efect/efort din pers­pec­tiva dezvoltării socio-eco­no­mice. Studiul despre potențialul agricol pornește de la trei clase de potențial de producție, în funcție de notele medii de bo­ni­tare pe unitatea teritorial-admi­nis­trativă, calculate pe folo­sin­țele: arabil, pajiști și fânețe. Po­tențial de producție scăzut – nota de bonitare medie mai mică de 20 puncte; Potențial de produc­ție mediu – nota de bonitare me­die între 20-50 de puncte; Po­tențial de producție ridicat – nota de bonitare medie mai mare de 50 puncte. Notele de bonitare au fost stabilite pentru două situații privind aprovizionarea culturilor cu apă: neirigat și irigat (com­pen­sarea integrală a deficitului de apă). Studiul despre poten­ția­lul de prelucrare a materiilor pri­me analizează mai multe va­riante, în funcție de dimensiunea capacităților de prelucrare exis­tente în fiecare unitate admi­nis­trativ teritorială. Se fac referiri mai aplicate în cazul depozitării și prelucrării cerealelor și a laptelui materie primă.