Grila potențialului dezvoltării rurale
Recent, Ministerul Agriculturii a publicat un Studiu privind potențialul socio-economic al zonelor rurale și potențialul agricol și de procesare. Potrivit unui comunicat oficial de presă, în partea privind potențialul socio-economic, se arată că majoritatea celor 2.861 de comune care alcătuiesc în prezent spațiul rural românesc au un grad necorespunzător de dezvoltare a infrastructurii de bază, fiind aparent eligibile pentru proiecte de investiții. Autorii constată că resursele existente – naturale și umane – nu sunt repartizate uniform între unitățile administrativ teritoriale. De aceea, propun pentru asigurarea utilizării eficiente a fondurilor din PNDR 2014-2020 identificarea acelor comune în care investițiile în infrastructură ar înregistra cel mai bun raport efect/efort din perspectiva dezvoltării socio-economice. Studiul despre potențialul agricol pornește de la trei clase de potențial de producție, în funcție de notele medii de bonitare pe unitatea teritorial-administrativă, calculate pe folosințele: arabil, pajiști și fânețe. Potențial de producție scăzut – nota de bonitare medie mai mică de 20 puncte; Potențial de producție mediu – nota de bonitare medie între 20-50 de puncte; Potențial de producție ridicat – nota de bonitare medie mai mare de 50 puncte. Notele de bonitare au fost stabilite pentru două situații privind aprovizionarea culturilor cu apă: neirigat și irigat (compensarea integrală a deficitului de apă). Studiul despre potențialul de prelucrare a materiilor prime analizează mai multe variante, în funcție de dimensiunea capacităților de prelucrare existente în fiecare unitate administrativ teritorială. Se fac referiri mai aplicate în cazul depozitării și prelucrării cerealelor și a laptelui materie primă.