Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

30 septembrie 2020

Exponatul lunii mai la Muzeul de Istorie: Pafta


Piesa expusă face parte din patrimoniul Muzeului de Istorie a judeţului Vâlcea, colecţia Istorie Medie (inv. F345), şi este o pafta, mai precis un accesoriu vestimentar. Pafta este denumirea de origine turcească pentru accesoriul vestimentar care are, pe lângă rolul de podoabă, şi un rol practic, acela de a încheia o haină sau o curea.
Meşterul realiza astfel de piese, de regulă, prin tehnica cunoscută sub denumirea de émail cloisonné, folosită încă de pe vremea Imperiului Bizantin. Această denumire provine din cuvântul cloisonné (termen cu originea în secolul al XVIII-lea, având înţelesul general de „compartiment”) şi este o tehnică de decorare a ceramicii şi, în special, a metalului, constând în schiţarea unui design din benzi subţiri de metal, fixate pe suprafaţa obiectelor respective; celulele rezultate sunt umplute cu email. În cazul piesei noastre, s-a renunţat la umplerea cu email iar decorul este realizat prin filigranare (împletirea şi răsucirea firelor din argint).
În secolul al XVIII-lea, o dată cu instaurarea regimului fanariot, modul de viaţă şi portul domnilor şi boierilor din Ţara Românească şi Moldova erau influenţate de moda de la Constantinopol, ca dovadă a slujirii cu devotament a Înaltei Porţi. Curţile domneşti cultivau un stil de viaţă opulent şi risipitor, în acord cu modelul oriental, însă care contrasta violent cu stilul simplu, tradiţional, al vieţii oamenilor de rând, lucru foarte vizibil în moda vestimentară. Paftaua slujea atât bărbaţilor dar, mai ales, femeilor şi se mai regăseşte şi astăzi la cordoanele de nuntă ale costumelor tradiţionale săseşti.
Piesa noastră poate fi datată larg, în secolul al XVIII-lea, dar nu exclude nici începutul secolului al XIX-lea. Fiind des întâlnită în spaţiul balcanic şi microasiatic, formulăm ipoteza că acest tip de pafta este un produs „de serie” al unui centru meşteşugăresc sud-dunărean, care şi-a desfăşurat activitatea preponderent în cea de-a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, până la începutul secolului al XIX-lea.
Descriere piesă:
Dimensiuni L- 27,5 cm, l -10 cm.
Formată din două părţi în formă de frunză, din alamă, turnate şi prinse printr-un cârlig în sistem balama. Exteriorul este ornamentat cu fire din argint filigranat, formând motive florale şi arabescuri, şi trei piese semipreţioase de culoare verde şi roşie. Pe interior, fiecare parte componentă are câte 2 benzi late de 0.5 cm, necesare pentru fixarea capetelor cordonului.

Etichete: , ,

Alte articole de la Cultura