EXCLUSIV! Doi ani de la întronizarea ÎPS Dr. Varsanufie la Râmnic

Scris deIoan Barbu, 8 iunie 2016

Astăzi, 8 iunie, cu o zi înainte de praznicul Înălțării Domnului, se împlinesc doi ani de la întronizarea Înaltpreasfinţitului Varsanufie în scaunul de Arhiepiscop al Râmnicului în Catedrala Arhiepiscopală „Sf. Ierarh Nicolae”.
În cei doi ani de păstorire, Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Varsanufie a avut o agendă bogată în activități misionare, social-filantropice şi pastorale, sporind, în acest răstimp, programele catehetice dedicate copiilor şi tinerilor din Arhiepiscopia noastră.
Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, posesor al unei dimensiuni religioase și spirituale înalte, emanate din temeinica însușire și profunda trăire a vieţii lui Hristos, pe care o propovăduiește intens, s-a dovedit, în toate acțiunile sale, în cei doi ani de păstorire a Eparhiei Râmnicului, un ierarh dinamic, într-o permanentă căutare de nou, cu mare iubire față de cultură și valorile neamului românesc. S-a distins, totodată, prin receptivitate faţă de nevoile comunităţii vâlcene, ale eparhiei pe care o conduce.
Despre toaste acestea și despre alte aspecte ale bogatei sale activități arhierești – într-un interviu acordat, în exclusivitate, scriitorului Ioan Barbu.

Înaltpreasfințite Părinte Varsanufie, ați împlinit doi ani de arhierie în Arhiepiscopia Râmnicului. Scriam, în urmă cu un an, în 2015, în preajma zilei de 8 iunie: „Ca și când ai bate din palme, așa a trecut un an. Un an intens, cu multe înnoiri în eparhia Râmnicului, an frumos, încărcat de roa­de.” Au trecut, iată, doi ani de păsto­rire! La ini­țiativa și cu binecuvântarea Înaltpreasfin­ției Voastre, Arhiepiscopia Râmnicului și-a adăugat în palmares, în acest răstimp, noi roade în ce privește activitatea liturgică, pastoral-misionară, culturală, filantropică, socială etc. Vă rog să faceți „portretul” tuturor realizărilor repurtate.
Sigur, orice aniversare este pentru noi, pe de o parte, un prilej de mulțumire adusă lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, un moment de bilanț, o vreme de a analiza lucrările noas­tre pe toate coordonatele pe care le desfă­șu­răm: liturgic, pastoral-misionar, cultural, so­cial-filantropic și administrativ. Niciodată nu putem fi mulțumiți cu ceea ce am realizat, indiferent de cât de bune ar părea propriile rezultatele în ochii noștri sau ai altora, noi nu am făcut decât ceea ce eram datori să facem, așa cum Mântuitorul Hristos ne îndeamnă a spune: „Aşa şi voi, când veţi face toate cele po­runcite vouă, să ziceţi: Suntem slugi ne­trebnice, pentru că am făcut ceea ce eram da­tori să facem” (Luca 17, 10). Pe plan pastoral-liturgic și duhovnicesc credem că cea mai mare realizare a noastră de până acum este aprobarea propunerii de canonizare a celor patru sfinți cuvioși de la noi din eparhie: Sfinții Cuvioși Daniil și Misail de la Turnu și Sfinții Cuvioși Neofit și Meletie de la Stânișoara.
Am elaborat argumentele de canonizare ale acestor sfinți și, după ce Sinodul Mitro­poliei Olteniei a dat avizul acestui demers, le-am prezentat Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, în ședința de lucru din 25 februarie 2016, a aprobat canonizarea Sfinților Cuvioși de la Turnu și Stânișoara, ce s-au nevoit în aceste două mari mănăstiri ale eparhiei noastre.
Tot pe plan misionar, nu putem trece cu vederea proiectul digital pe care l-am realizat, concretizat într-o platformă digitală multi-site, care include pagina principală, a Centrului Eparhial, și alte câteva sute de pagini autonome ale parohiilor și ale mănăstirilor din eparhie. Toate acestea au secțiuni video și audio în care putem asculta sau viziona piese de teatru puse în scenă la noi, în Centrul Cultural Sf. Ierarh Calinic, spectacole, slujbe, rugăciuni etc.
Am finalizat în toamna anului 2015 construcția a mai multor case în comuna Vaideeni pentru cei rămași fără de adăpost, în urma inundațiilor din anul 2014. Am susținut financiar diferiți tineri talentați pentru a participa la concursuri artistice în țară și străinătate, am acordat mai multe burse lunare, prin cele patru protoierii ale Arhiepiscopiei, unor elevi merituoși, dar și noi, atât eu cât și episcopul vicar, direct din salariul nostru, am acordat burse lunare unor elevi cu posibilități financiare reduse.
În plan cultural, doar în cele șase luni câte s-au scurs de la începutul anului acestuia am realizat deja 3 CD-uri audio, iar încă două sunt finalizate, urmând să apară în zilele următoare. Țin foarte mult la acestea, fiind un proiect pe care îl coordonez de când eram episcop-vicar la București. Astfel a apărut Viața Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica în lectura actorului Marcel Iureș, Călugărul fără de arginți, o piesă de teatru radiofonic după un scenariu de Ina Sterescu, care are în centru același chip al Sfântului Ierarh Calinic, cât și Paraclisul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, interpretat de către Grupul Nectarie Protopsaltul. Am editat o serie de cărți și bro­șuri, am înființat o școală de traducători din limba greacă, coordonată de un cadru univer­sitar de la Universitatea din București și, în același timp, am și inițiat mai multe colecții la Editura Praxis a Arhiepiscopiei Râmnicului cu traduceri din scrierile Sfinților Părinți ai Bisericii, traduceri la care lucrează un colectiv de profesori de limbi clasice din Capitală, netrecând cu vederea multele șantiere care se află în desfășurare atât la Centrul eparhial, cât și la diferite mănăstiri sau parohii.
Anul comemorativ Antim Ivireanul se află în plină desfășurare. Numiți, în acest context, câteva dintre acțiunile reprezenta­tive care au avut loc în Arhiepiscopia Râmnicului. Ce acțiuni de anvergură aveți în proiect până la finele acestui an?
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ro­mâne a declarat anul 2016 drept Anul omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox şi Anul comemorativ al Sfântului Ie­rarh Martir Antim Ivireanul şi al tipografilor bisericeşti în Patriarhia Română. Arhiepis­copia Râmnicului are în proiect sau deja a realizat o serie de activități legate de aceste evenimente, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Țării Românești, păs­to­rind eparhia Râmnicului pentru aproape de trei ani. În acest sens, am restaurat, cu spri­jinului Mitropoliei Olteniei, cârja arhierească a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, păstrată până astăzi la Muzeul Eparhial din Râmnic. Coordonez lucrările realizării unui bust din bronz al Sfântului Antim, la care se ostenește cunoscutul sculptor Paul Popescu și pe care intenționez să-l așezăm, cu sprijinul auto­rităților locale, în fața Bibliotecii Județene din Râmnicu-Vâlcea. Avem mai multe volume în lucru dedicate personalități ierarhului râm­nicean, vom avea un simpozion național cu tema centrală Sfântul Ierarh Antim Ivireanul, păstorul Râmnicului, amenajăm un muzeu al tiparului la Mănăstirea Bistrița și poate cea mai importantă activitate în plan pastoral-misionar va fi sfințirea din 28 septembrie 2016 a Mănăstirii Antim din cartierul Troianu al Municipiului Râmnicu Vâlcea, slujbă la care, pe lângă ierarhii români din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe, va participa o delegație formată din Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu alți doi patriarhi, Preafericitul Ioan al X-lea al Antiohiei (Siria) și Preafericitul Părinte Ilia al Georgiei, când va fi făcută și proclamarea oficială a celor patru sfinți cuvioși de care am amintit mai înainte.
O întrebare specială. Mai întâi, un scurt comentariu. Îmi aduc aminte că, la întro­ni­za­rea Înaltpreasfinției Voastre ca Arhie­pis­cop al Râmnicului, chiar în ziua prăz­nuirii Pogorârii Sfântului Duh, Înaltpreasfin­­țitul Irineu, Mitropolitul Olteniei, spunea că ați intrat „în şirul arhie­reilor iubitori de carte şi de sfinţenie prin lucrarea Sfântului Duh.” Ce loc ocupă, așadar, cartea în preocu­pările Înaltpreasfin­ției Voastre? Am observat, cu mare satisfacție, o aplecare confortabilă, nu greșesc deloc dacă afirm, ieșită din comun, spre actul de cultură. Cum se explică această pasiune  fierbinte? Trăim, doar, într-o lume în care cultura este ata­cată din toate părțile de un indi­vidualism materialist deosebit de agresiv, când unii doresc, în numele laicității, o școală, chiar o lume fără Dumnezeu.
O aplecare confortabilă, cu siguranță da, dar nu ieșită din comun. Mai avem multe de împlinit și de îndreptat și la acest capitol. Nu doar de acum, de când sunt Arhiepiscop al Râmnicului, mi-am luat misiunea de slujitor al Bisericii cu cea mai deplină responsabilitate. Datoria noastră nu este doar să propovăduim cuvântul lui Dumnezeu prin vorbe, ci și prin fapte, dar și prin scris. Toate aceste coordo­nate ale rescrierii Cuvântului lui Dumnezeu în inimile credincioșilor le-am avut în vedere din clipa hirotoniei mele întru ieromonah; sigur, odată cu primirea slujirii de episcop și apoi arhiepiscop, responsabilitatea aceasta a crescut. Astfel din aceste plămădiri ale cuvân­tului lui Dumnezeu s-au născut studiile și cărțile pe care le-am scris.
Raportul dintre cultură și credință repre­zintă o problemă misionară tot mai actuală, așa cum am arătat în intoducerea la primul număr al revistei noastre eparhiale de cultură Martyria, care alături de buletinul informativ al Arhiepiscopiei Râmnicului, revista Praxis, încerarcă să ilustreze toate planurile pastoral-misionare și cultural-duhovnicești ale eparhiei noastre. Apoi, ca Arhiepiscop al acestei eparhii sfinte, am încercat să revitalizez editura Arhiepiscopiei, care a primit un nume nou, Praxis, adică lucrare. La această editură am înființat o serie de colecții care se do­ve­desc a fi foarte apreciate și rodnice. De ase­menea, am înființat o trupă de teatru creș­tin, care a primit numele cunoscutului preot ce a scris mai multe piese de teatru creș­tin: Constantin C. Popian, viețuitor al aces­tui binecuvântat ținut al Olteniei de sub munte.
Toate aceste lucrări le-am pus în slujba lui Dumnezeu și a neamului nostru, considerând că fără cultură, fără o reală și vie cultură, ancorată în valorile tradiționale ale neamului românesc, ne vom depărta tot mai mult de Dumnezeu.
Desigur, vă sunt cunoscute următoa­rele fraze: „Ascultarea noastră în această eparhie va fi împlinită în măsura în care vom reuşi să acoperim cu fapte aceste cuvinte. Necesitatea păstrării dreptei cre­dinţe şi a dreptei vieţuiri este tot mai strin­gentă azi, când adevăratele valori sunt puse la îndoială, iar familia este puternic zdruncinată. Misiunea noastră are ca priorităţi absolute consolidarea familiei creştine, revalorizarea cuvântului prin aco­perirea lui cu fapte şi raportarea noastră la cuvântul dumnezeiesc în chip drept.” Sunt rostite de Înaltpreasfinția Voastră. Ce ați întreprins pentru consolidarea familiei creștine? În acești doi ani de păstorie ați reușit să acoperiți cu fapte ceea ce ați rostit la întronizare ca arhiereu al Sfintei eparhii a Râmnicului?
Sigur că îmi sunt foarte cunoscute aceste cuvinte; ele reprezintă crezul meu și nădăjdu­iesc că, prin tot ceea ce am făcut până acum, am dat dovadă că încerc cu toată puterea mea să arat că acestea nu sunt vorbe goale. Dreapta credință este fundamentul viețuirii noastre întru Hristos, iar dreapta viețuire dovada că suntem cu adevărat în Hristos. Cu orice preț, în aceste vremuri tulburi pentru societatea noastră trebuie să luptăm pentru păstrarea dreptei credințe în neamul nostru. În ceea ce privește credința nu poate exista niciun compromis. Trebuie să arătăm celor de lângă noi că numai în Hristos putem fi biruitori. Că numai cu crucea în mână și în suflet vom avea sorți de izbândă. Să devenim modele autentice pentru cei de lângă noi! Lumea de astăzi este plină de promisiuni, de vorbe, pe care nimeni nu le mai crede; prin ceea ce am făcut și facem, încercăm să arătăm că vorba este sfântă, după cum ne învață Mântuitorul Hristos: „Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este”. Cuvântul nostru este lucrare a Cuvântului, avându-L ca fundament pe aces­ta. Nu putem vorbi una și face alta. În tot ceea ce am făcut în acești doi ani, pe cât ne-a stat în putere am încercat să dăm valoarea cuvenită cuvintelor noastre și acestea să nu fie doar vorbe în vânt. Nu eu, ci Domnia Voastră trebuie să ne spuneți dacă până acum, în acești doi ani de arhierie la Râmnic, am reușit să îmi acopăr cu fapte cuvintele rostite în Catedrala arhiepiscopală, în urmă cu doi ani, catderală unde Sf. Ierarh Calinic, ocrotitorul meu a învățat poporul credincios. Ceea ce pot eu să vă spun este doar că mi-am pus toată puterea în slujirea Bisericii din această eparhie, că nu am pregetat nicio clipă din viața mea în acești doi ani spre binele preoților, monahilor și credincioșilor pe care-i iubesc, păstoriții mei de aici.
Mai sunt multe, foarte multe de împlinit; suntem abia la începutul activității noastre aici și, cu mila lui Dumnezeu, nădăjduiesc să mai realizăm împreună multe. Am venit în această eparhie sfântă prin rânduiala lui Dumnezeu și în urma votului de încredere al Sfântului Si­nod. Deși de multe ori am simțit că nu am fost primit bine mai ales de către unii reprezentanți ai autorităților locale, nădăjduiesc că cele ce se vor realiza în timp vor vorbi de la sine. Nu am venit să plec, să țintesc locuri mai înalte, ci să rămân alături de cei care mi-au fost dați în grijă de către Preabunul Dumnezeu, atâta vreme cât va rândui să trăiesc alături de ei.
În legătură cu familia creștină, la modul cel mai concret, am sprijinit material familiile cu posibilități financiare reduse, am ajutat spiritual și material familiile care au copii mulți, am organizat diferite activități caritabile în cămine de copii și centre de zi pentru copiii săraci. Trebuie să nu uităm că familia este înainte de orice un dar al lui Dumnezeu. Când Dumnezeu a făcut lumea, cununa creaţiei Sale a fost familia: bărbatul şi femeia, care au primit binecuvântarea de a creşte, a se înmulţi şi a stăpâni pământul. Am solicitat preoților să facă săptămânal cateheze în sprijinul familiei creștine și, mai ales, să acorde o atenție spo­rită tinerilor care își întemeiază acum familii.
În încheierea acestui interviu – un cuvânt de înțelepciune către părinţii slujitori ai sfintelor altare, către stareţii, stareţele şi vieţuitorii tuturor  mănăsti­rilor şi schiturilor, către poporul binecredincios al Sfintei eparhii a Râmnicului, înspre binele și continua întărire a Bisericii lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Nădăjduiesc din tot sufletul că printre rândurile acestui interviu, slujitorii sfintelor altare, monahii și monahiile, dar și toți cititorii binecredincioși ai cotidianului Domniei Voas­tre să sesizeze nu numai cuvinte de înțe­lepciune, ci mai ales fapte de înțelepciune.
Cuvântul de înțelepciune, pe care doresc să-l pun la inimile tuturor ce vor citi acest in­terviu nu este un cuvânt al meu, ci al Mântui­to­rului Hristos: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Iu­birea este temelia unității atât în viața Bise­ricii, cât și în cea a poporului. Iubirea, după cuvântul Apostolului Pavel, acoperă toate. Ea acoperă toate neputinţele noastre, lipsa de răbdare, cârtirea, păcatele noastre etc. Dar este imposibil pentru om  să dobândească părtăşia la iubirea îndumnezeitoare a lui Dumnezeu prin care el devine prietenul Aces­tuia, fără să-l iubească și pe aproapele lui.
Iubirea trebuie să fie însoțită din partea noastră de credinţă lucrătoare, adică dovedită prin fapte. Dacă omul vrea să fie cu Domnul şi aici, şi în veci, şi va dovedi această dorință în faptele iubirii și a credinței, cu siguranță așa va fi. Să ne dăruiască Domnul tuturor iubirea de care avem nevoie, credința lucrătoare în fapte și răbdare în toată viața noastră, punându-ne cu totul viața în mâna lui Dumnezeu și jertfindu-ne unul pentru altul precum Hristos Domnul poruncește.
Interviu realizat de Ioan Barbu