Dumnezeu să te odihnească în pace VIORICA ENESCU
Așa muiere, mai rar, așa antrenoare sclipitoare, mai greu!
Viorica a fost, și mă doare să afirm lucrul acesta la timpul trecut, unică!
A iubit atletismul cu patimă, aproape crucifincându-se pe altarul performanței, iubind și urând în același timp secundele alea care se puneau în calea Ionelei Târlea, Mariei Rus Sânmărtean…
Cu Ionela, regina sprintului românesc, a reușit nici mai mult, nici mai puțin, decât titlul mondial indoor la 200 m, la Maebashi în 1999. O albă!!! Ce să mai zic de “chimismul” dintre ele când era vorba despre team-ul național. Se isca un iureș de te lua cu amețeală câte puncte adunau la fosta Cupă a Europei, actualul Campionat European pe echipe, în Superligă, atunci!
Un loc trei mondial indoor cu ștafeta de de 4X400 m în care Mărie a fost penultimul schimb, pentru ca uraganul Ionela să ne arunce, în final, pe podium, în 2004, la Budapesta. An în care, aceeși ștafetă ne-a adus un miraculos loc șase, transformat, ulterior, în cinci, prin descalificarea unui team cu o atletă descoperită dopată la Jocurile Olimpice de la Atena. Istorie în fața căreia nu putem decât să ne înclinăm și să zicem Tatăl Nostru!
Născută în 31 ianuarie 1945, la Arad (culmea, altfel olteancă get pe get), antrenoarea emerită Viorica Enescu de abia împlinise 70 de ani! Dar ce să mai pomenim de ani, când ea a intrat, cu siguranță, în eternitate!
Sâmbătă, în jurul orei 11,00, în Capela Cimitirului “Sântul Ioan” din Râmnicul Vâlcea (în centru), va începe slujba la care sunt așteptați toți care vor să-și ia rămas bun.
Federația Română de Atletism a suferit o mare pierdere și prezintă condoleanțe familiei îndoliate, fiicei Alina, în special!