Duminică seara, zeci de vâlceni au tăcut împreună la Marşul Justiţiei!
Protestul național împotriva «Legilor Justiţiei» a avut un episod şi la Râmnicu Vâlcea, acolo unde doar câteva zeci de manifestanţi s-au adunat în ciuda frigului pentru a-şi anunţa nemulţumirea faţă de Guvern, „Dorel” şi PSD… prin tăcere!
Duminică seara, de la ora 19.00, un grup de aproximativ 50 de vâlceni de toate vârstele (dar nu şi de toate categoriile sociale!) au semnat prezenţa Rezistenţei care, la nivel național, a adunat peste 10.000 de „rebeli”. În centrul capitalei de judeţ, vâlcenii au venit cu mai multe pancarte şi câini, dar nici măcar cu un singur slogan. Chemarea a fost suficientă:
„De citit!
Ce trebuie să ştim în legătură cu marşul de azi? Azi avem în fața noastră două opţiuni:
Opţiunea #1 – Ne găsim o scuză, un pretext şi nu participăm la protest. În cele din urmă, un om în plus sau în minus nu va face o diferenţă. Ne vedem de ale noastre, discutăm cu prietenii că «Da, n-am mai ieşit la protest. Lasă, că se descurcă şi fără mine.» Dacă crezi că eşti singurul care gândeşte asta, te înşeli. Drumul spre schimbare este pavat cu îndoieli şi fiecare dintre noi a gândit aşa odată când a venit vorba de un protest. Aşa au gândit şi cei 60% care nu au venit la urne în decembrie 2016. Să repetăm oare aceeaşi greşeală?
Din fericire, există Opţiunea #2. Ieșim la marş, arătam public că nu suntem dispuşi să acceptăm corupţia, că vrem un viitor mai bun şi să oferim un mesaj celor care se îndoiesc că schimbarea este posibilă – Da, schimbarea este posibilă. Începe cu noi şi doar trebuie să avem curajul şi speranţa să nu ne lăsăm bătuţi foarte uşor. Politicienii corupţi vor merge până în pânzele albe ca să îşi apere interesele, nu vor renunţa uşor, mai ales că acum au o validare electorală. Ei nu ne-au făcut viaţa uşoară. De ce le-am face-o noi pe a lor?
Să ieşim azi la un protest hotărât şi să urmăm câteva reguli simple pentru a avea impactul pe care ni-l dorim cu toţii. Este posibil câteodată să existe persoane recalcitrante şi agenţi provocatori, care vor încerca să creeze tensiuni şi să provoace reacţia forţelor de ordine. Cum ne protejăm şi cum facem să avem parte de un marş de protest civilizat:
1. Nu afişam un comportament agresiv faţă de jandarmi sau faţă de alţi demonstranţi.
2. Nu încurajăm comportamentul violent al celorlalţi demonstranţi.
3. Dacă observăm un comportament abuziv sau violent al forţelor de ordine, îl înregistrăm cu ajutorul telefonului.
4. Nu strigăm sloganuri obscene.
5. Părăsim temporar demonstraţia, pentru a ne hidrata, încălzi sau odihni. Revenim cu grijă la demonstraţie.
6. Suntem calmi și solidari. Aducem la protest colegi, prieteni şi membri ai familiei.
7. Vorbim cu oamenii necunoscuţi din jurul nostru. Un protest este o modalitate bună de a socializa şi a face schimb de idei.
8. Dacă un idiot/grup de idioţi încep să arunce cu obiecte spre clădiri/forţe de ordine doar ca să facă scandal, toată lumea se lăsă în jos, vă depărtaţi de acel grup, astfel încât acele persoane care vor să cauzeze scandal, să fie super vizibile.
Când toată lumea stă jos ghemuită, orice idiot care aruncă cu o sticlă o să fie la fel de vizibil ca şi Mona Lisa. Deci strategia lui de a face scandal o să eșueze. Aşadar, cu câţi prieteni vii azi la protest? Schimbarea începe cu noi şi nu se termină niciodată. E un drum lung, iar perseverența noastră în fata corupţiei le va da şi celorlalţi încrederea şi speranţa că puterea este de fapt în mâinile noastre.
Noi suntem generația care dorim să schimbăm, dar şi facem ceva concret ca acest lucru să se întâmple. Prin puterea exemplului. Nu stăm pasivi așteptând doar autoritățile publice să facă ceva. Nu suntem niște naivi care credem că schimbarea o să vină fără ca noi să facem ceva. Învață să îţi ceri drepturile. Ce drepturi? Învaţă-ţi drepturile.
Schimbarea începe cu noi! Un pic azi, un pic mâine. Încercam pentru început să nu ne mai enervăm.
Să nu mai claxonam (Când ai drum în Cluj, fă o vizită să vezi cum arată un oraș unde claxonul este folosit mult mai rar).
Nu ne enervam nici în trafic, nici pentru că nu suntem de acord cu părerea celui de lângă noi.
Învăţăm să aducem o critică constructivă şi să planificăm pe termen lung.
Sunăm la poliţie când vedem un abuz, de exemplu o maşină parcată pe trotuar care obligă o mamă cu copilul să iasă în stradă ca să ocolească maşina.
Nu ne mai «cade» ţigara din mână pe stradă. Şi nu, gândirea tip «Dar pentru asta sunt plătiţi gunoierii, ca să strângă după mine» nu este o gândire sănătoasă şi civilizată. Ştiu că nu e greu. Ştiu că o să ne iasă. Şi dup’aia ştii ce facem? Ne uităm peste câţiva ani în oglindă şi o să vedem că suntem alţi oameni. De fapt mai bine!
Nu ne mai uităm în oglindă, ci direct la politicieni. Că cică ăştia-s oglinda societăţii. În toamnă, am avut alegerile parlamentare. Ne asumăm un angajament să nu mai votăm niciodată vechile partide. Asta și facem.”
Şi asta au şi făcut!