Din dragoste
Din dragoste să ne sorbim,
Să fim și să ne-ademenim.
Să ne gustăm lumina,
Obsesia din noi, s-o dezgolim!
Sublimul să ni-l amuțim,
Când ne întrezărim privirea;
Vibrația…
Parfumul…
Respirația…
Clipe legate la nesfârșit,
Într-un sărut cu timpul adormit,
Nedeslușit, de neînchipuit…
Focul mistuirii cu venin,
Prin dragoste să-l cucerim!
Să ne sorbim zațul
Din demoni, sorți, gândiri;
Cu dragoste să ne unim,
Să ne-nălțăm lumini.
Cu dragoste să rodim,
Ca-n piept să ne privim
Apunerea din rădăcini
De regrete, neîmpliniri, robiri…
Din dragoste să plămădim
Un nou destin.
Din armonii…
Din fantezii…
Să putem naște
Reverii…
Simfonii lăuntrice,
Eterne adieri cu suspin;
Din dor să ne clădim,
Din dragoste om fi…
pe altă lume,
în alt destin
și-n altă viață,
nu oameni,
ci lumini!
Nu-mi lua sensul!
Cuprinde-mi privirea-mi inefabilă
în mâinile tale,
Ia-mi demonii ce-mi zac în suflet,
Ademenește-mi îngerii ce cresc în mine,
Sfredelește-mi inima, aripile…
Dezbracă-mi iubirea, gândul…
și înrobește-mi fericirea!
Lasă-mă goală de viață, de mine
și de culoare…
Doar nu-mi lua nebunia,
Nu-mi dezbrăca viața de sens!
Nu-mi lua tot ce-mi rămâne din nimic,
Și tot ce am când am nimic.
Cu nebunia mea te seduc
Chiar de mă lași fără nimic.
Definiția privirii
Oare…
Limba mea nu știe a tâlcui
Pe placul tău?
Ochii mei nu știu a privi
Nemărginirea ta?
Ori poate…
Sufletul meu rece e de vină?!
Ca un tremolo pierdut în carne,
Ai ca ecou înstrăinarea,
Ce naște-n mine oroare
Și chin…
Azi plânge-n mine marea,
Căci nu mă găsesc;
M-ai acoperit
Cu nisipul amintirii tale,
Cu valurile privirii abisale;
Mi-ai învăluit trupul cu voal alb
Și apoi m-ai uitat;
N-ai știut să-mi alungi lacrima
Și ai plecat,
Iar eu te-am privit…
Cum privesc marea la sfârșitul verii!
Andrada Badea, elevă clasa a XI-a,
la Liceul „Constantin Brâncoveanu”, Horezu