„DARABAN NU ESTE DECÂT UN ELEGANT DESCHIZĂTOR DE UȘI, genul de om care răspunde la mai multe comenzi…”


Valentin Cismaru, președintele CCI Vâlcea, l-a caracterizat atent și acid pe „avocatul din oficiu” al generalului Ciucă
Apărută în anul 2020, „Serviciul Român de Comerț – Influențe ale fostului regim comunist asupra conducerii sistemului camerelor de comerț și industrie din România” este cartea dedicată de către Valentin Cismaru, președintele CCI Vâlcea, sistemului cameral din țara noastră. Volumul este o fotografie dureroasă și nemiloasă a ultimelor trei decenii cu caracterizări foarte minuțioase ale oamenilor și evenimentelor scurse din 1990 încoace.
Așa cum era de așteptat, președinții Camerei de Comerț și Industrie ai României au fiecare câte un capitol special, iar Mihai Daraban (foto, în centrul imaginii), fostul adjunct al controversatului avocat ieșean Mihail Vlasov, încheie cartea cu un capitol intitulat „Palingenezie”, sinonim pentru „regenerare”:
„Cum a ajuns Mihai Daraban să ocupe scaunul de președinte al CCIR, după ce Mihail Vlasov transformase CCIR într-o afacere personală, într-un soi de club-cazinou al liberalilor? Greu de răspuns, câtă vreme în CCIR, pentru a-și atinge scopul, s-au adunat și amante, și pile politice (de obicei liberale) și fiice și nepoate, și servicii secrete și acoperiți dubioși. Cert este că, de la instalarea sa, în iunie 2014, Mihai Daraban a fost un fel de apă sfințită. A plătit reclama la televiziuni la care să mai apară ca invitat, a organizat călătorii și schimburi de experiență, fiind un soi de călător stil Klaus Iohannis. Nimeni nu putea să-i zică: «Un te duci tu, mielule?», căci cooperări și colaborări economice ar fi putut fi justificate și dacă ar fi mers la o bilaterală pe Marte sau la Camera Maimuțelor din Guyana Britanică.
Mihai Daraban are câteva „merite”! A prilejuit apariția la microfon a unor politicieni pe care nici Dracul nu i-ar fi băgat în seamă, a organizat cele mai plictisitoare reuniuni și dezbateri pe teme economice și în toți acești ani de președinte (vedeți câte kilograme are, că de Crăciun a luat în plus!) nu a izbutit să determine nici o influență importantă în economie. Mai întâi, să recapitulăm care este misiunea CCIR: «Susține comunitatea de business și interesele acesteia prin demersuri specific de reprezentare și advocacy, concretizate printr-un dialog deschis cu autoritățile administrației publice, mediul asociativ și organismele internaționale publice și private».
A susținut comunitatea de business până n-a mai putut! Că Mihai Daraban a vorbit cu și prin toată lumea, poate chiar cu majoritatea camerelor de comerț de pe glob nu am nici o îndoială. Folosul este însă nesemnificativ, ca să nu zicem nul. De ce? Camera de Comerț și Industrie a României era paralizată de pe vremea lui Mihail Vlasov și a Alinei Gorghiu, de pe vremea Rolls Roice-ului CCIR, cel care trăda viața de nababi a șefilor din clădirea de pe malul Dâmboviței.
Ce misiune a avut Mihail Vlasov? Acceași ca și Mihai Daraban! Iar acesta învârte cam aceleași lucruri ca și Vlasov (…)
Câtă vreme CCIR este, prin lege, «un factor de moderație între decidentul politic și mediul privat, fiind pe deplin angajată în conturarea și influențarea politicilor publice de susținere a antreprenoriatului și a mediului de afaceri, menite să stimuleze dezvoltarea și competitivitatea companiilor și dinamizarea nivelului investițiilor», Mihai Daraban ar fi trebuit să nu joace rolul de ciomag politic al președintelui Iohannis, bun de bumbăcit guvernul PSD.
De la instalarea președintelui Klaus Iohannis, Mihai Daraban n-a fost mai mult decât un elegant deschizător de uși sau un organizator de evenimente la care președintele să își verse înțelepciunea. Probabil că între cei doi s-a cimentat o relație care poate veni pe filiera Traian Băsescu sau pe celelalte câteva cărări ale Domnului. Cu siguranță, el nu face parte din categoria celor sunt gata să își piardă postul de dragul unui principiu sau al unui adevăr. (…) Nu am nici o îndoială că Mihai Daraban este genul de om care răspunde la mai multe comenzi și care afirmă și susține tot ce este nevoie, uneori fără să gândească (…)
Dacă am pune CCIR la muncă, dacă Mihai Daraban ar alerga mai mult în folosul membrilor și ar slăbi puțin, cu siguranță, că târgurile și expozițiile românești n-ar mai fi atât de anemice, de dezordonate, de mediocre, de îngălate, chiar. Dacă Mihai Daraban ar fi mai mult decât un păpușat, CCIR ar avea un rol mai de Doamne ajută! În creșterea economiei românești. (…)
Camera de Comerț și Industrie a României este condusă, la ora actuală, de către acest personaj. Unanimitatea «celor prezenți» cu care a fost reales în noiembrie 2017 vorbește de la sine despre Renașterea Sistemului. Nu a celui cameral. Și o face fără ghilimele, la modul cel mai puțin sarcastic…”.