Cu foamea-n gât, CJ Vâlcea alocă 1,8 milioane de lei pentru afacerile Bisericii!
După cum vă informam și anterior, Consiliul Județean Vâlcea a trecut, prin vot, proiectul de hotărâre privind utilizarea unor sume din Excedentul bugetului local şi din Fondul de Întreţinere, Înlocuire şi Dezvoltare, pentru finanţarea cheltuielilor secţiunii de dezvoltare, pe anul 2017. Mai bine de o zecime din cele 15,7 milioane lei se vor concentra pe drumuri care să ridice profitul Bisericii prin creșterea fluxului de pelerini. Este vorba despre: refacere platformă drum și podețe DJ 654 Valea Cheii – Cheia – Mănăstirea Iezer – Schitul Pahomie (1.068.766 lei) și modernizare DJ 678 Băbeni (DN 64) – Băluțoaia – Mănăilești – Genuneni – Folești – Dumbrăvești – Foleștii de Sus – Tomșani (DN 67) – Costești – Mănăstirea Arnota (730.000 lei).
Iezer este una dintre cele mai izolate sihăstrii din nordul Olteniei, situată în muntele Cheia. Sfântul schimonah Antonie de la Iezeru, care a trăit aici în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, o personalitate marcantă a vieții monahale din zonă, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iunie 1992.
Pahomie se află la tălpile Builei și istoria sa începe pe la 1520, când, potrivit pisaniei, Pahomie monahul şi Sava haiducul au ridicat, pe o stâncă, o biserică. Despre Pahomie se spune că purta, ca mirean, numele de Popa Postelnicu, fiul lui Iordache Pârșcoveanu vel Stolnic, dar despre Sava haiducul nu se spune nimic. După alte izvoare, acest Pahomie n-ar fi altul decât Barbu Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, din apropiere, unde îşi doarme somnul de veci. Acesta a zidit Schitul Pahomie în anul 1509, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea muntelui Buila, şi-a găsit salvarea vieţii sale şi a celor care îl însoţeau în pribegie, deoarece căuta drumul care ajungea la Sibiu, pentru a scăpa de Mihnea cel Rău, care-i dărâmase cu tunurile ctitoria sa de la Bistriţa.
Arnota se află deasupra Costeștiului din anii 1633-1636, când biserica a fost ridicată, din temelii, de către domnitorul Matei Basarab. Mănăstirea este atestată documentar, pentru prima oară, la data de 11 iulie 1636, cu ocazia cumpărării unei obcine la Bogdănești Vâlcea, primind apoi, la 23 aprilie 1638, „cinstit și bine închipuit hrisov de danie” de la Matei Basarab, ctitorul său.