Corespondență din Cluj-Napoca, de la prof. univ. dr. Negoiţă Lăptoiu Pe fond spiritual eminescian: bogate ofrande de cuget şi suflet românesc
Graţie unei mereu proaspete inspiraţii şi fertile generozităţi specifice personalităţii plurivalente a prof. univ. dr. ing. Pompiliu Manea, la sediul unei consacrate ambianţe mult preţuită de clujeni s-a perfectat încă o ediţie a „Joiei Culturale TEMCO”. Programul a fost din nou de o impresionantă diversitate. Prin două memorabile evocări susţinute de prestigiosul istoric şi critic literar, prof. univ. dr. Mircea Popa, acompaniat de reputatul scriitor, jurnalist şi editor Ioan Barbu, a fost argumentat etalată şi redimensionată fabuloasa afirmare a geniului eminescian pe ecranul universalităţii. Un emoţionat recital din lirica marelui poet avea să fie audiat de un public select, încântat de timbrul sonor şi limpede al îndrăgitului actor de la Teatrul Naţional din Cluj, Emanuel Petran.
Personal, mi-a revenit nobila şi plăcuta misiune de a mă pronunţa asupra fascinantei reverberații de culori, grafism şi volumetrie desprinsă din lucrările unor bine cotaţi plasticieni români contemporani. Printr-un efort demn de toată admiraţia a fost adus la Cluj şi amplasat pe un iluminat pasaj interior un grandios chip eminescian (înalt de cca. 3 m), modelat cu pătrunzătoare inspiraţie de referenţialul sculptor Doru Drăguşin, autor de operă elevată într-un valoros context cultural.
O vibrantă atmosferă sărbătorească avea să fie creată în elegantul spaţiu al Galeriei de Artă „Alex Bucur” de la etajul III al palatului „TEMCO” prin feerica desfăşurare a lucrărilor unui prolific triou de plasticieni activi în capitala ţării: Alexandra, Consuella şi Tudor Meiloiu, cu viguroasă afirmare în plan naţional şi nu numai. Se probează încă o dată cât de benefică poate deveni compania familială, susţinătoare de climat şi elan creativ, când la temelia exerciţiului confesiv se află argumentul esenţial al vocaţiei, dublat de discernământ şi accesul la formula sintezei personale. Diversificat univers imaginativ şi particularizat limbaj plastic au încurajat promovarea de sugestive soluţii stilistice promotoare de expresive configurări prin freamăt cromatic şi tensiune lineară.
Alexandra Meiloiu. Un bine gândit şi selectat grupaj de lucrări au răsfirat în jur fulguraţiile unei viziuni puternic susţinută de elanurile unui viguros suflu liric. Dansul mării I, II, Cvartetul îngerilor, Renaştere, reprezintă câmpuri desăvârșite prin dinamice pensulaţii şi efervescenţe cromatice, activate de efluviile solarităţii. Cele două mărturii din laboriosul ciclu: Omul în spaţiu şi timp I, II – constituie expresia unei abile asocieri de inserţii grafice fluente şi discrete armonizări pentru a determina o ingenioasă proiecţie în imagine a sentimentului de fabuloasă creştere şi înălţare, antrenând fiinţa umană pe făgaşul unei avântate evaziuni din contingent către misterul spaţiului astral.
Consuella Meiloiu. Exponenta cea tânără a frământatului triolet Meiloiu se comportă meritoriu, în acord cu exigenţele specifice generaţiei. Adică o accentuată tendinţă de sintetizare a limbajului, suprimând spaţialităţile pentru a încuraja pregnanţa bidimensionalului, ornamentat cu preţiozităţi de pigment, difuzat în spectaculos orânduite succesiuni ritmice. Se foloseşte şi de colaje, de materiale adiacente care determină fastuoase reliefări care amplifică miraculos fluxul suprafeţelor picturale: Sanctuar, În adâncuri, Mărgeanul, Lacrima anemonei, Apa s.a. Reţine îndeosebi atenţia remarcabila capacitate de infuzare a unei impresii de cantonare în intimitatea unor amprente de veche şi perenă civilizație, asupra cărora revarsă rafinate iluminări. Obţine încântătoare precipitări şi scânteieri ale interferenţelor cromatice ce îndeamnă receptivi contemporani să ofere spaţiu pentru implantarea unor lucrări de artă parietală, atât de bine venite în animate ambianţe publice.
Tudor Meiloiu. Prin cele 60 de lucrări în tehnică mixtă, cel de al treilea robust component al înzestratei familii Meiloiu a asigurat un plus de vitalitate apreciatei galerii clujene de artă. E ofranda unui spirit dezinvolt şi proteic, care operează cu dinamice desfăşurări lineare şi un filtrat registru cromatic, străbătut frecvent de fin orchestrate sonorităţi. Aflat la vârsta deplinei maturităţi (sexagenar) se exprimă în virtutea unor componente stilistice definitorii care asociază distinct sinuozităţi de anvergură Art-Nouveau cu lejerităţi decorative de simbolică factură orientală. În mereu abil elaborate variante brodează imagini care ipostaziază diferenţiat expresivitatea a două suverane subiecte: Pomul vieţii şi Păsări închipuite. O fantezie prodigioasă, susţinută de o vădită virtuozitate a configurării grafice prin traiecte continuative şi dozării armonice a pasajelor de culoare, difuzează în spaţiu freneziile a învolburate caligrafieri de forme suple, plutitoare, angajate într-un cuceritor dans perpetuu. Obţine fascinante fulguraţii de vegetal feeric desprins parcă dintr-un frapant univers paradisiac. O impresie de luminozitate astrală inundă suprafeţele punctate cu proaspete adieri de tonalităţi în dominantă, când calde, când reci, sugerând freamătul diafan al unui reconfortant flux existenţial, cu afinitate pentru senin şi exuberanţă.
Doru Drăguşin. Ansamblul expoziţional s-a întregit tonifiant cu reprezentative piese de sculptură, majoritatea cioplite în marmoră, de Doru Drăguşin, energie polivalentă care se bucură de prelungit şi fertil popas în relaţie cu stimulativul climat parisian. La amintitul chip eminescian, aureolat de vibraţia unei olimpiene solemnităţi, iradiind solară luminozitate, se alătură 12 întruchipări de etern uman, transpus în volumetrii logic şi sugestiv orânduite pentru a face sesizabil sensul unor profunde pătrunderi şi exteriorizări din tainele existenţei. Gestul sculptural operează cu lejerităţi şi promptitudini care comprimă blocul marmorean în esenţe spiritualizate. Când subiectul o cere, se întrevăd sfericităţi şi treceri line pentru a transfigura delicate trăiri şi sentimente (în cupluri, nuduri, maternităţi, madone), pentru ca alteori să apeleze la vâltori şi tensiuni, promovate prin ferme geometrizări şi ruperi de ritm, încurajând desprinderea de aprige dezvăluiri (Cavalcadă, Străbun, Legendă s.a.). Nu lipsesc nici compunerile pronunţat stilizate, amplu elansate, în măsură să sintetizeze adecvat simbolice semne ce-şi recomandă instaurarea în frecventate artere, intersecţii, ambianţe (Reculegere, Aspiraţie, Ritm ascensional).
Audiate cu profund interes şi sinceră satisfacţie au fost alte două subiecte cuprinse în program. Mai întâi evocarea de către minunatul amfitrion prof. dr. ing. Pompiliu Manea a copleşitoarelor evenimente legate de pelerinajul său la Polul Sud, integrate într-o densă şi proaspătă carte, acum lansată, transpusă şi pe un CD oferit gratuit participanţilor la simpozion: Pompiliu Manea, „Emil Racoviţă şi urmaşii săi”. Regala din după-amiaza de 15 ianuarie 2015 de la sediul palatului „TEMCO” din Cluj-Napoca s-a încheiat în nota de înaltă altitudine spirituală cu care a început prof. Ioan Barbu, rezumând – cu vădită elocvenţă – sumarul unei meritorii reviste internaţionale de cultură: „Cervantes”, aflată în anul III şi la numărul 15.