Du-te la...

Curierul de Vâlcea pe YouTubeRSS Feed

29 octombrie 2020

Complexul Muzeal Măldărești – o bijuterie (culturală) fără egal în Europa, care merită mai multă atenție din partea statului român


3 2

Am acceptat cu mare plăcere invitația de a fi oaspete, pentru câteva ore, al Taberei de pictură (aflată la a doua ediție) de la Măldărești, organizată prin strădania unui inimos colectiv de specialiști ai Muzeului Județean „Aurelian Sacerdoțeanu”, în frunte cu directorul acestuia, prof. Claudiu Tulugea (foto 2). Gazde bune şi practic sufletul manifestării care animă, în aceste zile, complexul muzeal, unicat în România, s-au dovedit a fi, alături de directorul Tulugea, doamnele Liliana Beu (director adjunct), Elena Mitrana, Mironela Stan, Mihaela Frumușelu, Ileana Mavrea, Jamilia Penduș, ca și Mihai Ciocârlan și Dan Neamțu, care, printr-o productivă și frumoasă colaborare,  au reușit să reunească în sprijinul acestei acțiuni mai toate forţele locale, administraţie, cultură etc., inclusiv mediul privat, fără de care aproape  că nu se mai poate face nimic într-o Românie încremenită parcă în promisiuni și  proiecte.
Întâlnirea de la Măldărești de luni, 7 septembrie, a celor câțiva jurnaliști vâlceni, care au răspuns invitației, cu artiștii plastici din tabără și cu muzeografii prezenți, a fost programată, parcă  înadins de gazde.  Pe de o parte, ca să ia act de o manifestare de anvergură, care  se organizează cu efort și cu multă bătaie de cap, dar care dă importanță  actului de creație, dar și pentru – fapt apreciabil la adresa conducerii Muzeului Județean – de a se trage un serios semnal de alarmă în legătură cu drama care urmează: vânzarea la întâmplare (!?) a CULEI GRECEANU, cel mai vechi edificiu din cadrul complexului muzeal. Asupra acestui „caz” de retrocedare vom reveni pe parcursul acestui articol, fiindcă mă aliez,  din capul locului, luptei  directorului Claudiu Tulugea – și a tuturor muzeografilor  vâlceni – care nu concep ca patrimoniul muzeistic național (dar și cel european) să piardă cea mai veche culă din România, totodată cea mai importantă locuință fortificată medievală. Prea ne-am făcut de râsul lumii prin distrugerile și pierderile uriașe de până acum ale moștenirii noastre istorice!

Fideli şi constant iubitori ai plaiurilor vâlcene
În tabăra de pictură de la Măldărești sunt artiști de renume ai culorii: George Coman, Ioana Crăciun Dobrescu, David Croitor, Ileana Dragomirescu, Mirela Hagiu, Ioana Mihăiescu, Doina Moisescu, Ioan Oratie, Mihai Șerbănescu, George Șpaiuc. În majoritate peisajiști,  pentru că și locul ales de organizatori este unul de vis. Vechi conace adăpostite printre sumedenie de arbori cu siluete zvelte, lăsați să crească în timp istoric în coroane fantastice. Sub ei, o lumină clară de vară împinsă înspre o toamnă ce întârzie.  Sub unul din acești arbori am întâlnit-o în fața șevaletului improvizat pe pictorița Ioana Mihăiescu (foto 3). A venit din Reșița – și este la Măldărești pentru a doua oară. Pe planșa din fața sa plouă cu culori în zâmbete vii. Predomină galbenul! Dialogul nostru alunecă precum zâmbetele culorilor sale. „Acum e a patra oară, cred, când vin în Vâlcea, deşi sunt născută în acest judeţ, în fosta comună Dozeşti, acum aparţinând  de  Fârtăţeşti. De la vârsta de un an, însă, mi-am petrecut viața pe plaiurile bănățene, la Reșița.” „Iată, v-ați întors la matcă…” „Mă simt deja de-a casei, mă simt minunat între vâlceni.” „De când pictați?” „De pe la 6 ani. În loc să bat colbul drumului, tata m-a înscris la un curs de desen. Mi-a plăcut și am descoperit că talentul îl porți în iubirea față de ceea ce faci. Această zestre a copilăriei mi-a deschis drumul în viață. Sunt arhitect și pictor. Din 1979 sunt membră a Uniunii Arhitecților din România şi fac parte dintre membrii fondatori ai Ordinului Arhitecţilor. Din 1993 sunt şi membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Reşiţa.” „Cum e viaţa în tabăra de la Măldăreşti?” „Minunată! Altfel n-aș fi venit aici pentru a doua oară. De altfel, viața unui artist plastic fără tabere de pictură ar fi mai săracă; aici se creează și se adâncesc prietenii, ele sunt o vacanță pentru mine, loc minunat de creație.” „Vă place Vâlcea, ați mai vizitat și alte locuri ale acestui județ?” „Am vizitat, de bună seamă. Sunt locuri unice în țară, turismul ar trebui dezvoltat mai mult. Bunăoară, propun să se facă un traseu turistic DRUMUL FÂNTÂNILOR. Am vizitat câteva fântâni împodobite cu icoane, cum n-am mai văzut nicăieri. Va fi o atracție pentru turiștii de pretutindeni. Nu mai vorbesc despre Culele de la Măldărești, care trebuie apărate și protejate. Acestea sunt bijuterii culturale pe care și le-ar dori să le aibă multe țări cu tradiție…”
Bucuria că ne-am cunoscut a fost cu atât mai mare când am constatat că în orașul de pe cursul mijlociu al Berzavei avem prieteni și cunoștințe comune: poetul Nicolae Sârbu, jurnalistul de excepție Doru Dinu Glăvan, președintele Unuinii Ziariștilor Profesioniști din România, ing. Valentin Ghinaci ș.a.

Vâlcea muzeistică fără Cula Greceanu va fi mult mai săracă
Străveche vatră românească, Oltenia de sub munte, locuită cvasi-permanent încă din vremuri îndepărtate de strămoși ce au construit aici castre marcând parcă Drumul/ Calea lui Traian, ce ducea către inima Daciei, Sarmisegetuza, sau cule/ case boierești fortificate, cu ziduri trainice de apărare  împotriva barbarilor năvălitori, a atacurilor vrăjmașe ale turcilor veniți de peste Dunăre  ori ale haiducilor coborâți din codrii seculari. „Erau vremuri de restriște pe atunci – îmi spune profesorul de istorie Claudiu Tulugea, directorul Muzeului Județean Vâlcea – când micii boieri se apărau dindărătul crenelurilor, nelăsându-şi căminul pradă duşmanilor. Ţevile lungi ale flintelor au dispărut dintre pereţii albi ai Culei Greceanu, iar zăvoarele grele au îmbătrânit. Vizitatorii privesc azi cea mai veche locuință fortificată (medievală) din România, construită în specific arhitectonic brâncovenesc, cu arcadă trilobată și pietre traforate  (la intrare și beci),  de pe pajiştea Măldăreştilor.”  Ascult cu răbdare frumoasa poveste spusă de profesorul Tulugea, care îngrijește cu pasiune această moştenire istorică. Legenda spune că vechiul edificiu este construit de Tudor Maldăr, oștean curajos al domnitorului Mihai Viteazul, în apropierea unui turn de apărare, al  paharnicului Nan.  După moartea voievodului, boierul oltean  cade prins în luptele succesorilor rivali şi este predat hanului tătar, aliatul lui Simion Movilă. Şi fiindcă legenda este frumoasă, fiica tătarului se îndrăgosteşte de Tudor şi fuge cu el tocmai pe moşia oltenească, unde vor avea şapte copii. În biserica construită prin jurul anului 1788 de Gheorghe şi Eva, nepoţii lui Maldăr, se mai văd unele dintre chipurile Măldăreştilor. În 1830, cula este jefuită pentru ultima dată, iar bătrâna Eva Maldăr îşi găseşte sfârşitul tragic. Casa primeşte un alt nume după ce pitarul Costache Greceanu se căsătoreşte cu Maria Maldăr, fiica boieroaicei bogate, ce a lăsat în urma ei nu doar moşia, ci şi o sumedenie de alte bunuri, valoroase la acele vremuri. Urmaşii Greceanu păstrează cula şi o restaurează pentru ultima oară în 1934, cu sprijinul Comisiei Monumentelor Istorice. Începând cu anul 1967 este vizitată de către public. Din nefericire, prin hotărâre judecătorească, această culă și împrejurimile  au ajuns, în ultimii ani, în proprietatea unor moștenitori ai vechii familii Greceanu, care vor s-o vândă. Am aflat că vânzarea s-ar face pe o sumă uriașă.
Această bijuterie, unicat în România și fără egal în Europa, trebuie păstrată în patrimoniul național muzeistic. Apelul nostru se adresează, prin urmare, Guvernului României, Ministerului Culturii, dar și Consiliului Județean Vâlcea: SALVAȚI CULA GRECEANU! Această bijuterie de patrimoniu, fără de egal, trebuie să rămână a ROMÂNIEI, a POPORULUI ROMÂN, pentru a fi vizitată, în continuare,  de turiști din lumea întreagă, cum s-a întâmplat până acum, spre fala vâlcenilor.
Ca o concluzie, Tabăra de pictură de la Măldărești, o manifestare  purtând marca Muzeul Județean „Aurelian Sacerdoțeanu,  este un exemplu – tot mai rar, spre regretul nostru – că şi în materie de cultură luptătoare se mai pot face performanţe. Secretul este iubirea pentru arta frumosului, generozitatea şi perseverenţa.  Iar dacă mai avem români patrioţi, cu suflet pentru istoria acestei țări, fac apel la ei să ne unim ca să ne apărăm monumentele, cum e cazul, în momentul de față, a Culei Greceanu, astfel Complexul Muzeal de la Măldărești să rămână în întregul lui.

Poți comenta aici

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Alte articole de la Cultura