Colţul liric (3)

Vasile Căpăţână nu ne cere, parcă, anume să-i împărtăşim viziunea. El, cu sinceritate, pare a afirma smerit: eu aşa văd, sau – şi mai exact – aşa simt.” Grigore Vieru (1996): „Poţi avea mai puţin pământ, dar nu şi mai puţină Patrie.   Spectacolele realizate de Vasile Căpăţână, prin anii 70, după poezia lui Eminescu, după versurile regretatului Ion Vatamanu şi ale altor poeţi basarabeni erau atunci, la Chişinău, un fel de adunări naţionale tinereşti în care românii apăsaţi de jugul totalitar  se regăseau în credinţa izbânzii dreptăţii noastre şi-şi recuperau interior patria ciuntită. Ar fi nedrept să nu preţuim acest merit al regizorului Vasile Căpăţână, ar fi nedrept să credem că multe lucruri frumoase în Basarabia au venit azi fără osteneala şi a acestui minunat român.”  Daniel Tomescu (2001): „Vasile Căpăţână este o personalitate complexă. Poet, actor, regizor, editor, profesor şi, iată, bioenergoterapeut, un mănunchi de meserii pretenţioase şi dificil de întreprins, astfel te întrebi când a avut timp să le înveţe şi când s-a mai odihnit. Pentru că Vasile Căpăţână nu se ocupă de aceste hai să le zicem activităţi ca de nişte hobby-uri. Nu, el le consacră timp şi concentrare şi le face cu seriozitatea perfecţionistului. Acesta este motivul pentru care oameni de vază din Republica Moldova şi România îl privesc cu respect şi admiraţie, iar pacienţii din toată Europa realmente îl iubesc şi nu scapă nici un prilej pentru ai transmite recunoştinţa lor, pentru că i-a ajutat să-şi recapete ceva drag ca lumina ochilor, vederea. Urmează argumentul de primă importanţă în aceste pagini – poezia membrului Uniunilor Scriitorilor din Moldova şi România, al Asociaţiei Artiştilor Plastici din Bucureşti, al  Preşedintelui Asociaţiei Române IDEAL Vasile Căpăţână, pe care v-o ofer cu plăcere.”