Colţul liric (1)


Colţul liric – ru­brica noastră săp­tă­mânală de joia, din pagina a 4-a – s-a născut din dorinţa cititorilor iubitori de frumos şi poezie. Ea se adresează, indife­rent de vârstă şi sta­tut, tuturor celor ce pot răspunde cu o metaforă la butoniera unui vers. Chiar şi într-un cotidian (poa­te cu atât mai mult!) versurile publicate in­tră într-un duet fi­resc cu cititorul dornic, din când în când, să-şi bucure sufletul cu o adiere de frumos.

Din radăcini adânci pământ cu jar și iz

Iubește-mă în Mai cât poți tu să…

cuprinzi.

Adâncul meu ești tu, ești floarea mea de colț

Iubește-mă în Mai și du-mă către bolți.

Vreau ramură să-ți fiu să înflorești pe mine

Prin muguri și târziu miresme și suspine.

Te simt când mă înalți. te vreau când mă cobori

Adorm când mă săruți, ești roua mea din nori.

Iubește-mă în Mai în toată măreția

Iubește-mă când tac să-ți fiu…

împărăția.

Iubește-mă în Mai aşa cum mp doreşti

S-apună şi-apoi răsară-n noi toţi mugurii dumnezeieşti

Iubește-mă în Mai fii umbra mea, furia

Iubeşte-mă în cer căci eu îţi sunt simbria

Respiră-mă şi-apoi îmbracă-te cu mine

Într-o pădure de salcâmi şi flori printre ruine

Iubește-mă în Mai nu mă lasa pe mâini’

Iubește-mă în Mai şi-mbată-te cu mierea de salcâmi

Iubește-mă în noapte în calzi lumini de lună

Când soarele ne-atinge şi ţine împreună

Iubește-mă-n albastru, în mov si străveziu

Iubește-mă acum şi iar într-un târziu

Iubește-mă în galben cum te iubesc şi eu

Iubește-mă în alb, până la Dumnezeu.
CONTINUARE…